Și am stat din nou de vorbă cu minunata Diana. Întotdeauna este o plăcere să răspund la întrebările pe care mi le adresează. Numai că mereu îi dau răspunsuri prea elaborate. Atunci când scriu, cam uit să mă opresc – și scriu romane doar  pentru o singură întrebare. Asta sunt! Îmi place să-mi las penelul sufletului să scrie ce simte, iar la final, citesc tot ce-a scris. Și nu pot cenzura nimic.
Să ne întoarcem la interviu..Am vorbit despre mine, viață și cărți, iar rezultatul final este acesta:

Cum ai pătruns în lumea asta, a cărților?
Aș putea să spun că nevoia m-a împins în lumea cărților. Nevoia sufletului de a se cufunda într-un necunoscut care nu ar fi avut puterea să-l rănească mai tare decât era deja. Nevoia de a îmi ocupa timpul și mintea. Aveam nevoie să nu mă mai gândesc la faptul că eu sunt altfel decât adolescentele și fetele din jurul meu. Aveam nevoia de a avea o prietenă – măcar una, care să nu mă certe, să nu se supere și să-mi stea alături mereu. Cartea a fost sora și prietena mea. Mereu tăcută, dar mereu prezentă. Cu cartea lângă mine nu m-am mai simțit singură niciodată. De atunci și până în ziua de azi.

Citește continuarea poposind și tu pe Străduța Iluziilor
”Mulțumesc” este prea puțin, dar ”Te Iubesc!” cuprinde totul!