Știu că uneori e greu, că de multe ori îți vine să te dai cu capul de pereți, să urli și să plângi. Știu că de cele mai multe ori, ai tendința de a judeca, de a eticheta și de a spune tot ce-ți vine la gură, dar te rog..Te rog! Respiră. Nu spune nimic din tot ce-ți vine să spun, nu face nimic din tot ce-ți vine să faci.
Știu că ești atât de tristă, că ți-ai scoate inima din piept numai să nu mai doară, să nu mai usture, iar tu să nu te mai simți în plus, neputincioasă și nedemnă de nimic. De nimic din ceea ce ai, primești, de nimic din ceea ce ai reușit să devii.
Știu că doare, că urlă în tine vocea sufletului – aflat într-o menghină ce tot continuă să-l strângă și să-l lase fără pic de vlagă. Oprește-te! Respiră! Zâmbește!
Uită-te în spate. În jurul tău. Cumva cineva te strigă ”mama”? E cineva micuț care te face zi de zi bună, blândă, iubitoare? Care îți dă răbdare și putere să continui, să mergi mai departe, să-ți ștergi lacrima din ochi și tristețea de pe chip? Atunci e perfect. Acel pui de OM MARE are nevoie de tine! Acel pui de om te-a transformat în cea mai bogata ființă din Univers.
Iar atunci când te mai simți singură, fără putere, fără rezolvare, fără speranță, săracă… Mai gândește-te o dată! Repet: ești cea mai bogată ființă din Univers. Ești binecuvântată așa cum multe suflete speră, își doresc să fie binecuvântate, să simtă durerea nașterii, plânsul pruncului ei și micoacolul primei îmbrățișări.
Spune NU tristeții, nervilor, durerii din trecut. Dar spune cel mai hotărât DA prezentului și fericirii de a fi MAMĂ, căci multe și-ar dori fericirea ta, dar știu că nu o vor putea trăi și simți vreodată.