Am mai scris despre acest subiect, dar acum am în mâini o carte – citesc această carte, care m-a dus cu gândul direct la ceea ce spuneam în primul articol. Și așa se mai adaugă câteva chestii care nu-mi plac deloc la o carte. Și anume:
Nu-mi plac deloc cărțile (ca și aspect) care nu se bucura de spațiere între paragrafe. E cumplit să citești și să te pierzi, să-ți fugă ochii de zeci de ori. Nu știu îmi dă impresia că totul fuge, că literele și cuvintele suferă că nu pot respira, că nu se simt în largul lor. Dragi edituri, vă rog eu, nu mai sugrumați cărțile! Nu le mai terorizați!
Un alt aspect deloc plăcut este fraza kilometrică. Dar lungă tare. Atât de tare, încât de la începutul ei și până la punct uiți tot ceea ce ai citit. Și dacă vrei să înțelegi ceva, trebuie să o iei de la capăt. Să bați pasul pe loc. Nu se poate (sau se pare că se poate orice!) să existe o singura frază pe mai mult de jumătate de pagină. Da, fix pe mai mult de jumătate de pagină se întinde fraza. Nu cred că suntem la nici un concurs în care cea mai lungă frază scrisă, câștigă.
Degeaba e o carte bună dacă lectura cărții obosește cititorul!