E atât de târziu, întunericul s-a lăsat peste oraș de ore bune, iar eu eram gata- gata că azi fac pauză de la scris, căci tristețea vrea să-mi dăruiască o lecție:  scrie despre ceea ce simți, chiar dacă ești tristă, scrie ca să te simți mai bine aproape instant.

Nu voiam să scriu ca să nu dau mai departe starea mea, căci nu despre asta este acest loc de suflet, nu despre tristețe și promovarea ei este Bookcaffe, dar știi tu cum este când te întristează ceva, într-o secundă îți amintești de toate motivele care te întristează.

Pe lângă toate motivele pe care le-am adunat azi (cu grijă mare), mi-am amintit că nici anul acesta nu voi reuși să ajung la Gaudeamus. Nu am fost nici la Bookfest. Nici anul ăsta. Și am vreo doi ani de când îmi tot repet: ”La anul ajung la Bookfest/Gaudeamus, promit!” Și rămân cu promisiunea neîndeplinită. Nu știu cum te-ai simți tu, dar eu mă simt mereu dezamăgită de mine – de fiecare dată mă dezamăgesc singură și mă supăr pe mine, căci nu-mi respect angajamentul făcut față de sufletul meu.

Da, toate trec. Va trece un nou Gaudeamus la care nu voi ajunge – și tare mă tem că o nouă promisiune va fi în zadar. Nu-mi mai promit nimic, poate e cu succes în 2019. Dar până atunci.. ce fac eu până atunci? Aștept să treacă timpul, lună de lună, citesc și visez cu ochii deschiși la momentul în care îmi voi întâlni prietenii din toate colțurile țării, când voi îmbrățișa autori dragi, când voi fi înconjurată de emoții, de cărți, de oameni cu zâmbete calde și suflete de aur.

Pentru mine târgurile de carte, Gaudeamus și Bookfest, nu-mi doresc să fie simple călătorii în capitală, nu banale plimbări printre cărți și standuri, nu ca să prind reduceri la cărți. Am să folosesc fiecare oportunitate și fiecare mare de cărți, oameni și zâmbete pentru a mă simți liberă, a mă simți fericită – doar pentru simplul fapt că sunt acolo, că am reușit să ajung la un târg de carte, la un eveniment cultural, la un eveniment când se vede cu ochiul liber un singur adevăr: cărțile iubesc oamenii, iar sentimentul este intens, firesc  și reciproc.

Știi cum sunt eu acum? Exact ca în bancul ăla (era banc oare?): Ursul mereu zice mor, dar nu moare niciodată. Așa și eu. Am tot ”amenințat” că mă duc să-mi văd fetele dragi, minunățiile de suflete care mi-au dăruit povești pe care le nu le mai pot uita, să trăiesc în mijlocul frumuseții pe pământ, să-mi încarc bateriile cu bucurie, cu energie, cu fețe zâmbitoare, oameni energici uniți de aceeași pasiune – lectura, cu iubire pentru frumos, pur și simplu. Eu zic, lumea e entuziasmată de promisiune, iar eu mă tot las așteptată. O să ajung la acel târg de carte unde nimeni nu o să mai creadă că vin, unde nimeni nu o să mă mai aștepte. Și-am să reușesc să-i surprind, să-i bucur (sper), să le fac o surpriză. Și-am să le duc și prăjituri. Și la cum mă cunosc pe mine, sigur o să mai fie și altceva pe lângă prăjituri – pentru că așa sunt eu..mă surprind chiar și pe mine.

Târgurile de carte sunt prilej de bucurie. Ne vedem la ochi, ne strângem în brațe, răsfoim cărți, zâmbim, vorbim, râdem, mergem în gașcă la cafea, facem poze, ne deconectăm total de realitatea de acasă, cumpărăm și niște cărți – doar de asta e târg de carte. Cumpărăm și cărți, dar nu prea multe, căci bugetul e limitat.

Dar nu avem tot timpul anului Bookfest și Gaudeamus pe Libmag, TargulCartii.ro, Elefant, Libris – ce ele nu ne aduc mereu bucuria lecturii? Ba da, fac asta în fiecare săptămână, nu doar o dată pe an.

Târgurile de carte sunt garanția personală că am să văd oamenii cunoscuți în online..măcar o dată în această viață. O să mai treacă un an, o să mai treacă și aceste peste trei sute de zile și-om mai vedea ce o fi. Apropierea unui târg de carte aduce în suflet entuziasmul și bucuria. 2019 să fie cu dorințe împlinite și târguri de carte – la care am să împart bucuria cu foarte multă lume.

E timp berechet până la Gaudeamus 2018 să-ți faci lista cu dorințe. Eu chiar voi scrie despre câteva cărți care mi-au făcut cu ochiul încă de la prima privire a coperții.. Tu ce nu ai de gând să ratezi anul ăsta î materie de cărți?