Se vorbește astăzi tot mai des, mai mult și pe la toate colțurile despre pasiune, despre nevoia ca tineretul de a renunța la vechi, despre dorința multora de a face altceva, altfel. Se vorbește mereu de calitate, de valoare, de oameni la fel. Până mai acum ceva ani – nu mulți, mă întrebam dacă vreodată calitatea va învinge cantitatea, dacă valoarea va lua locul lucrurilor făcute de mântuială, dacă omenia va trimfa precum în cărți. Dacă  voi ajunge ziua în care oamenii vor fi oameni, pentru ei și cei din jur, dacă-și vor arăta frumusețea ce le inundă sufletele sau, dimpotrivă, vor purta iar măști nenumărate. Când oare nevoia de a avea cât mai mult va lua locul plăcerii, pasiuni, mulțumirii – pentru faptul că a făcut ceva? Orice nu pentru a avea, ci pentru a fi împăcat cu ideea că a lăsat ceva frumos în urma lui – lucru pentru care nu va fi uitat ușor.
Pasiune, omenie, frumusețe valoare simplitate, nevoia de a-mi ocupa timpul, de a renunța la tristețe și singurătate, nevoia de a comunica, de a împărți și împărtăși, nevoia de a scoate din mine o bucățică de suflet – parte din mine așezătă pe o bucată de timp, sunt cele mai importante motive pentru care eu am început să citesc (mai mult, mai des) și să scriu pe Bookcaffe.
Care o fi oare motivația lăuntrică a unui om simplu de a transforma munca sa în pasiune? Ce-l motivează pe om să renunțe la tipare, să treacă la următorul nivel, să se autodepășească, să facă mai mult, mai bine. Care-i sunt ideile care-l determină să nu stagneze, să nu renunțe, să-și dorească să devină mai bun (cel mai bun)? Prea mut timp liber? Faima? Banii? Totul…sau nimic din toate astea!
Un om care muncește, care atinge obiectivele, apoi muncește constant pentru a reuși mai mult – nu pentru el, ci pentru alții, pentru fericirea, bucuria și pasiunea altora, se transformă instant într-un om valoros, cel puțin așa e pentru mine.

Fericire și pasiune. Vis și multă muncă. Autori valoroși, cu ale lor bijuterii literare. Suflet cald și frumos…în loc de pagini legate la un loc. Asta înseamnă Librex.  
Un cititor fericit vine  și luna asta pe site-ul Librex. În iulie, Monica Ramirez este autorul lunii la Editura Librex Publishing: cărți cu autograf, reduceri și transport gratuit. O șansă minunată prin care Monica Ramirez poate ajunge acasă la fiecare cititor. Acasă și în sufletul devoratorilor de cărți Librex.
Și dacă am spus de editură, de veștile foarte bune… Monica Ramirez, cu cărțile pe masă.

1. Ce o face cu adevărat fericită pe Monica Ramirez?

Momentul în care pe cer se prefigurează o furtună strașnică. O echipă unită. Libertatea experimentată în largul mării.

2. Se spune că atunci când iubești, ai puterea să ierți. Totuși, ce nu poți ierta tu Monica, oricât de mult ai iubi?

De fel sunt o tipă destul de permisivă și cred cu tărie în dreptul fiecăruia la o a doua șansă. Până la trădare. De orice fel. Nu pot accepta și ierta trădarea, indiferent câte scuze aș încerca să-i găsesc.

3. Despre ce subiect nu ai putea să scrii vreodată un roman?

Hmmm… chiar nu știu ce să răspund la întrebarea asta. Fabrici și uzine? Hahaha, glumesc! Cred că aș putea scrie despre orice, atâta vreme cât subiectul e cu adevărat ofertant și-l pot stoarce de ultima picătură de intrigă și emoție.

4. Scrii foarte bine, dar ca cititor, te rog să-mi recomanzi o carte pe care crezi că ar fi bine/ar trebui să o citesc și eu.

Oh, ar fi multe, dar dacă trebuie neapărat să numesc doar una, ar fi de fapt două :)) Seria tehno-thriller Daemon scrisă de Daniel Suarez, care include două volume: Daemon și Freedom. E fabuloasă și, oricât ar fi de înfricoșător, foarte probabilă într-un viitor nu prea îndepărtat.

5. Ca editor, aș vrea să-ți aflu opinia cu privire la un fenomen ce a luat amploare în lumea cărților. Ce părere ai despre Wattpad?

E mult de povestit… o să încerc să fac un rezumat. E clar că există mulți oameni talentați care scriu pe Wattpad, unii din simplă pasiune, alții probabil sătui de refuzurile primite din partea editurilor. Și e clar că, la un moment dat, Wattpad a reprezentat un fel de platformă de lansare pentru unii dintre ei, un loc unde poate au avut șansa de-a fi remarcați. Accentuez platformă de lansare. Și ca orice platformă, ar trebui abandonată odată ce s-a executat operațiunea de lansare. Asta e ideea, nu? Să progresezi, să evoluezi. Odată devenit autor publicat, nu mai înțeleg rostul continuării activității pe Wattpad. E ca și cum ai fi intrat la facultate, dar continui să frecventezi cursurile de seral, cum era pe vremuri. Habar n-am dacă mai există. Plus că riști să cazi într-o capcană extrem de periculoasă și anume vanitatea construită oarecum artificial. Sigur că există și cititori experimentați pe genul acesta de platforme, dar nu prea mulți. Marea majoritate a cititorilor au o experiență destul de limitată, ceea ce înseamnă că nu prea pot face diferența între o carte bună și una mai puțin bună. Aspectul ăsta, combinat cu o anumită… isterie atunci când vine vorba despre aprecieri, tind să-ți inducă falsa senzație a perfecțiunii. Și, din punctul meu de vedere, nu cred că există un pericol mai mare decât autosuficiența în cariera unui autor.
 

5. Ce lipsește pieței de carte din România?
Ești sigură că avem timp să vorbim despre chestia asta?  O să încerc din nou să mă rezum ca să nu ne întindem până mâine! Păi, în primul rând… calitatea. Prin lipsa studiului de specialitate. Ori falsa percepție că nu e nevoie de așa ceva. Acum câțiva ani, autorii români nici nu existau pentru cititori. Ori existau, dar erau cu toții morți :)) Acum piața s-a mai relaxat, a acceptat că existăm, s-a produs o deschidere îmbucurătoare către autorii români contemporani. Din păcate, mulți cititori sunt tot mai dezamăgiți datorită calității îndoielnice a multor opere literare contemporane. Pentru că autorul român nu produce simple povești, romane ori cărți, ci întotdeauna opere literare. El nu frecventează cursuri de scriere creativă, dar lasă mereu în urmă opere. Autorul român contemporan nu e un simplu arhitect de povești, ci un maestru ori geniu neînțeles. Neapărat unic la nivel planetar. Nu scrie un roman de orice gen ar fi el, ci o chestie unică în lume, care nu s-a mai pomenit de la inventarea apei plate. Nu contează că sare din timpi în timpi ca o albinuță la polenizare, nici că personajele pe care le construiește sunt dureros de false și vorbesc precum niște statui într-un muzeu, că toată opera e sufocată de clișee și metafore fără înțeles și nici că asociază în permanență cuvinte care n-au nicio legătură. Ideea, dom’le, esența e unică pe mapamond, n-a mai visat nimeni așa ceva. Și mai dă-o-n colo de cratimă, că nici nu e chiar atât de importantă, ne îngrădește talentul nativ, creativitatea, harul călător pe-o rază de lună de la duhul, zeul… Ați înțeles ideea. N-o să mă apuc acum să fac filozofia necesității studiului de specialitate atunci când vine vorba despre orice formă de artă. E inutil și în același timp hilar că încă mai există persoane care au rămas ancorate într-o mentalitate atât de eronată. Și rezultatele se văd cu ochiul liber, atât prin prisma faptului că nu putem discuta încă despre o industrie reală a cărții, cât și prin calitatea mediocră a multor opere apărute în ultima perioadă de timp. Sper doar să ne trezim la realitate cât mai curând și să înțelegem că poate un cititor experimentat nu știe cum se scrie un roman de calitate, dar în mod sigur știe exact cum trebuie să sune unul. Și nu pot încheia fără să subliniez că avem mulți autori români contemporani de mare calitate, care chiar merită citiți. Din păcate mulți cititori nu mai ajung la ei, mult prea dezamăgiți dacă au avut neșansa de-a citi vreun geniu neînțeles în primă fază. Dar sper să treacă și această etapă așa cum au trecut și altele.

6. Dacă ai putea, ce-ai schimba în mediul literar actual?

După cum am spus deja, aș introduce studiul de specialitate. Și probabil aș băga un vers cu mă-ta are cratimă în imnul național. Dar nu mă băgați în seamă, sunt o simplă extremistă care detestă până și un iz discret al corectitudinii politice. N-am nicio legătură cu societatea actuală, trăiesc în lumea mea.

7. Ai publicat în străinătate, dar aș vrea să știu ce anume ți-ai dori să fie în România precum este afară?

Seriozitatea profesională în orice domeniu, nu doar în cel literar. În cel literar, mi-aș dori să nu ne mai jucăm doar de-a publicatul, să tindem către profesionalism. Și să dispară percepția că e bine oricum. Las-o așa. Nu e.

8. Există ceva ce ai vrea să schimbi la omul Monica Ramirez?

Multe! Ca orice Rac veritabil, funcționez pe stări, ceea ce de multe ori îmi omoară eficiența. Mă lupt zilnic cu mine și-mi trag constant palme după ceafă. În ciuda unei experiențe de viață zic eu destul de bogată, am momente de naivitate cruntă, mai ales în ceea ce privește oamenii. Trezirea e la fel de cruntă.

9. Ce anume ai vrea să îmbunătățești la autorul Monica Ramirez?

Eficiența, tovarăși, să ne mișcăm mai cu talent! :)) Și vreau să abordez și alte genuri literare, cu toate că sunt aproape sigură că n-am nicio legătură cu SF-ul, spre exemplu. Rămâne de văzut.

10. La ce anume nu ai putea renunța vreodată?

La fumat! Haha! Erai sigură că o să mă fonfăi cu cititul, scrisul, creația operei, nu? Da, probabil și asta. După fumat 🙂

11. Care este rețeta succesului? Cât la sută este inspirație, dar talent? Dacă ai talent și inspirație, mai e nevoie de muncă pentru a cunoaște succesul în literatură?

Cred că deja am discutat pe larg despre asta la întrebările anterioare. Sigur că e nevoie și de talent. Mult, cu carul. Cu care nu faci nimic fără muncă. Multă, fără margini. Studiu mult, progres de la roman la roman, autodepășire permanentă. De unde ideea de mai devreme că autosuficiența e crimă și pedeapsă pentru un autor.

12. Se poate spune că o carte din literatura contemporană românească este bestseller?

Nu. Bestseller presupune milioane de copii vândute… despre ce vorbim? Noi deocamdată doar ne jucăm.

13. Te-ai gândit vreodată să renunți la scris?

Da. Și cred că o voi face în ziua în care nu voi mai avea nimic de spus.

14. Dacă nu ai fi scris, sunt sigură că făceai altceva la fel de bine. Eu nu te pot vedea făcând altceva, dar sigur există acel ceva care oricum te scotea din anonimat, nu-i așa?

Bat de rup! Și nu te pune cu mine la poligon, că pierzi! Glumesc… la modul cel mai serios 🙂

15. Visează Monica Ramirez cu ochii deschiși? Ce vis frumos locuiește în sufletul tău?

Visez la un film/filme/serial tv după Seria Alina Marinescu. După ce le văd visez să mă pierd în largul mării. Definitiv. Viața pe mare e preferata mea. Uscatul mă cam stoarce de energie.

16. Cum poate lumea (cărților) să devină mai frumoasă, după părerea ta?

Cu o industrie pe măsură.

17. Ce gen de cărți au priză la publicul din România?

Nu cred că există un gen anume. În general cărțile autorilor străini și asta din diferite motive: promovarea mult mai agresivă, efectul de turmă și, de ce să n-o acceptăm, de multe ori calitatea net superioară față de unele producții autohtone.

18. Ce sfat ai da tu, autorul Monica Ramirez autorilor debutanți?

Să citească mult și în paralel să frecventeze cursuri de scriere creativă. Da, știu că nu prea există. Să învețe limba engleză și să-și cumpere cărți de scriere creativă. În limba română n-o să găsească prea multe. Să studieze oricând, oricum, oriunde. Mai avem multe de învățat.

19. Care crezi că este motivul, Monica, pentru care invidia între autori a luat amploare în ultima perioadă?

Lipsa profesionalismului. Când n-avem treabă și avem impresia că suntem perfecți, avem mult timp pentru tâmpenii.

20. Unde nu ai ajuns niciodată până acum, dar ai vrea neapărat să mergi – în viața reală sau prin intermediul cărților pe care le scrii?

În viitor. Peste vreo… sută de ani. Sunt tare curioasă cum vom evolua.

21. Ce te inspiră mai tare, ploaia cu tunete și fulgere sau marea înspumată?

Toate! Având în vedere că furtunile sunt vremea mea preferată, aici includ și marea pe timp de furtună. Am experimentat un ciclon pe Oceanul Indian și am iubit fiecare secundă 🙂

22. Ce te întreabă cititorii cel mai des?

Dacă eu sunt Alina Marinescu.

23. Există ceva ce ai vrea să transmiți cititorilor, dar nu a fost avut loc de ploaia mea caldă de întrebări? (râs cu lacrimi). Acum e momentul. Gata, tac, mă retrag și te las pe tine să spui ce simți că vrei să se știe.

Vreau să le mulțumesc din suflet că-mi citesc cărțile. Sincer, au trecut 7 ani de când am debutat în România și tot mă minunez la fiecare recenzie în parte, la fiecare cititor în parte care alege să mă citească. E un miracol în sine. Un om care-mi citește o carte… Wow! Mi se pare cel mai frumos lucru din lume, cea mai mare realizare. După 7 ani, la fiecare târg de carte în parte tot mă opresc un moment în fața standului și mă minunez. E standul meu, cărțile mele pe rafturi… Wow! E incredibil. Mulțumesc mult tuturor cititorilor și mă înclin. Sunteți cei mai tari, vă iubesc mult.

24. Ești sigură că mai vrei interviu cu mine? (râd din nou)

Abia m-am încălzit! :)) Mulțumesc mult pentru întrebările deosebite și pentru toată activitatea ta în slujba cărților.
Eu îți mulțumesc mult, Monica pentru acceptul de a răspunde întrebărilor mele, pentru încrederea acordată mie și blogului meu, pentru răbdare, pentru cărțile superbe pe care le putem citi.