Ce faci atunci când descoperi că-ți place să scrii pe blog în fiecare zi? De foarte multe ori te tot gândești despre ce să scrii? Oare despre ce să mai scriu astăzi este un fel de ”întrebare de baraj”. Și chiar de planetele nu-s întotdeauna perfect ordonate, întotdeauna reușesc să-mi las imaginația să se joace cum vrea și cât vrea, iar rezultatul ajunge întotdeauna la tine.
Scriu zilnic (și) pe blog. Acesta este un obicei pe care încă îl dezvolt. Deși nu scriu doar pe aici, scrisul a devenit o terapie, un mod prin care eliberez negativitatea din interior și-mi calmez nervii, mă detașez de toate grijile, frici și simt cum totul se vindecă, se transformă. Și-mi face foarte bine, iar asta e tot ce contează.
Revelion literar. Niciodată nu-mi propun să citesc până în zori. Nu eu stau cu romanul în mână, nici nu-mi fură somnul (altcineva face asta), ci îmi dăruiește atât de multă emoție, suspans și tensiune, iar tensiunea mă face să uit de somn. Ultima aroganță este multă lectură și doar trei ore de somn. Ador revelioanele literare, ador liniștea nopții.
Bucurie maximă în liniște. Tocmai din acest motiv ador să citesc noaptea. Lectura și liniștea fac întotdeauna casă bună împreună. Știu că și cărțile simt perfect muzica, dar eu nu pot. Vara e altceva. Îmi place să citesc afară, în curte – unde nu este niciodată liniște.
Fata care citește peste tot. Peste tot unde poate, unde simte și unde e lăsată – și nu ironizată , privită ca un extraterestru sau doar o ciudată care nu se mai satură de cărți, care umple dulapurile cu cărți  și  ”pierde timpul aiurea”, ca na.. Ce-i asta să citești continuu, carte după carte?!
Impresii la cald. Uite un alt obicei ”adoptat! de curând. Am mai avut tentative, dar anul acesta vreau să devină un obicei foarte sănătos, de la care să nu mă abat. Și în plus,, este mult mai ușor și mulțumirea este și ea la loc de cinste.
Nu port pantofi și rochii în bagaj, ci cărți. Și cu cât mai multe, cu atât mai bine, căci niciodată nu știi când mă apucă ”pandaliile” și devorez cartea și nu pot să rămân în pană sau să irosesc timpul. Prefer să le iau cu mine (măcar câteva dintre ele), apoi să le aduc din nou acasă necitite, decât să rămână toate singure – Doamne ferește să-mi simtă lipsa.
Toate odată. Ei bine.. cu acest obicei nu e multă lume de acord. Unii citesc romane în paralel, alții nu pot să facă asta. Și este perfect în regulă cu pro și contra lecturii în paralel. Nici eu nu aplic ”regula” asta, nu pentru că nu vreau, dar uneori nu pot, nu vreau, nu simt să citesc mai multe cărți.
Încă o pagină, încă un capitol. Numai unul. Noapte de noapte îmi reprogramez numărul de pagini pe care vreau să-l citesc. Și mereu atunci când ajung la pagina cu pricina, acțiunea e foarte interesantă și uit ce-am zis. Continui să citesc. Just one more chapter e cea mai faină minciună pe care mi-o spun când ceasul arată că ar trebui să dorm ți eu măcar două ore.
Sunt domnișoara Spoiler. Nu-mi place să aflu dinainte ce se întâmplă în carte, nu-mi plac spoilerele și nici nu le ofer – nici dacă mă roagă cineva să-i dau detalii amănunțite, nu pentru că nu vreau, ci pentru că nu pot . Nu știu dacă am putut vreodată sau doar m-am dezobișnuit să fac asta.  Dacă eu nu ofer detaliile, nu se întâmplă la fel. Fără intenția celuilalt, citesc amănunte pe care aș vrea să nu le fi văzut. Reacția? Fac precum trenul, și-mi promit că nu mai citesc romanul decât peste 100 de ani – când poate voi reuși să uit.
Dimineața cu aromă de lectură savuroasă. Nu mă dau jos din pat până nu citesc măcar un capitol, câteva pagini. Cafeaua este pentru mulți startul perfect. Eu nu beau cafea dimineața, eu citesc dintr-o carte. E modul perfect în care-mi încep fiecare zi, sursa de energie, motivație și inspira întotdeauna
Citesc autori români. Mulți. Și nu mă plictisesc să-i redescopăr, să le cunosc sufletul, să-i aflu povestea și mesajul din spatele cuvintelor. Îmi place să descopăr noi autori români. Nu de puține ori mi-au plăcut cărțile despre care habar nu am avut, despre care nu am auzit sau a căror coperta nu mi-au transmis nimic. Admir curajul celor care scriu și publică – îmi oferă cu toții o parte din sufletul lor. Fiecare carte (de la noi sau din afară) îmi oferă câte ceva, mă îmbogățește și mă face fericită
Cumpăr mai puține cărți. Nu am mai cumpărat nimic de anul trecut, din toamnă și mă bucur că mă pot abține, că m-am liniștit și că sunt mai puțin obsedată să cumpăr. Îmi doresc multe cărți și e minunat să le pun pe listă. Asta înseamnă că vor veni la mine când trebuie. și doar dacă trebuie. Dacă o carte vrea la mine, vine la mine – știe cum și când să o facă. Cumpăr puține cărți. dar am din ce în ce mai multe cărți, iar pentru asta sunt profund recunoscătoare.
După o zi agitată,cu de toate, sunt fericită și mulțumită de tot ce-am reușit!