Joi am primit, prin curier această bijuterie – Invitație la viață de la prietena mea, Tania Tița. Este prima carte din biblioteca sufletului meu din 2015. Sunt puțin subiectivă atunci când vă vorbesc despre aceasta carte, căci pe Tania o cunosc din noiembrie 2011 și ne-am și întâlnit în februarie 2012. Așadar, nu am cum să fiu obiectivă, dar adevărul este că nici nu-mi doresc să fiu.
Ne unește o poveste minunată, ne unește mai tare (și pentru totdeauna) decât ne despart cei peste 400 de kilometri.
Trebuie să spun de la început un lucru: aceasta nu este o recenzie, ci doar o prezentare, o mărturisire subiectivă despre prima mea întâlnire cu cartea minunatei Tania.
Să continuăm relatarea din ziua întâlnirii. Am deschis plicul cu emoție. Cu mare emoții. Imediat după ce a plecat curierul. Momentul în care am privit-o pentru prima dată este..unic. Și nu știu dacă pot descrie în cuvinte sentimentul, mai bine zis, mixul de emoții pe care l-am simțit în doar câteva secunde.
Am zâmbit și am îmbrățisat cartea. La propriu. Am îmbrățișat-o. După câteva zeci de secunde am privit-o pentru a doua oară și i-am zâmbit Taniei (ființa minunată de pe coperta cărții). Am ținut-o aproape, dar nu am deschis-o.
M-am gândit că o voi deschide și simți atunci când voi fi singură. Da, emoțiile încă existau. Și după ce am văzut cartea Invitație la viață.Emoții am și acum când o privesc pentru a zecea oară. Și voi avea întotdeauna emoții: în timpul lecturi și de fiecare dată când o voi revedea în bibliotecă.
Ce crezi că s-a întâmplat în continuare? Am rămas și singură. Am mai îmbrățișat încă o dată cartea, am mângâiat-o – la propriu, căci cărțile sunt sufletul oamenilor care le scriu, deci mi-am mângâiat prietena (de care mi-e tare dor). Dar nu am deschis-o.
Nu am deschis-o nici până acum. Nebunie curată, așa-i? O fi! Nu am deschis-o, căci e atât de frumoasă, de specială, de gingașă. Atât de bogată în emoții frumoase, în trăiri autentice. Nu am deschis-o de teamă că aș putea să deranjez iubirea cu care a fost scrisă, să deranjez literele perfecte.
Nu am deschis-o pentru că.. știu că nu m-aș fi putut abține și aș fi început să citesc.Și știu deja că în momentul în care mă voi apuca de lectură, nu voi putea să o las din mână până la final. Iar la final, voi regreta că s-a terminat și că am citit-o atât de repede, pe nerăsuflate.
Nu am citit-o tocmai de teamă că se va termina prea repede. Vreau să întârzii cât mai mult acest moment.
Este o prezentare de carte foarte atipică și foarte subiectivă. Îmi asum această postare intru totul.
Pe Tania Tița o găsești pe site-ul personal, iar despre carte – informații generale, achiziție și citirea unui capitol din carte, găsești aici.