Trăiesc într-o lume care nu-i a mea,
Și-n fiecare minut mă sufocă durerea,
Mi s-a luat tot: încrederea, speranța, puterea,
Și tot ce simt e durerea amară ca fierea.
Trăiesc într-o lume în care nu mă mai regăsesc,
O lume în care am vrut doar să zâmbesc,
Să simt că trăiesc, nu că supraviețuiesc,
Trăiesc într-o lume în care simt că mă sfârșesc.
Trăiesc într-o lume în care mi se spune ”nu poți”,
În care nu știu și nu am cum să trăiesc ca voi toți,
Trăiesc într-o lume în care nu aș vrea să mai fiu,
Și să-mi simt mereu sufletul gol și pustiu.
Trăiesc într-o lume în care zâmbesc când și când,
Și port fericirea doar în suflet și-n al meu gând,
Trăiesc într-o lume în care n-am aripi să zbor,
Din trenul vieții în care trăiesc acum vreau să cobor.
Trăiesc într-o lume în care nu se crede-n iubire,
Trăiesc într-o lume în care fericirea și stima de sine-s himere,
Trăiesc cum vor alții, cum simt alții și cred ei că-i mai bine,
Trăiesc într-o lume care n-are încredere în mine.
Trăiesc într-o lume departe de mine,
În care totul e nesigur, tristețea mă cuprinde,
Trăiesc într-o lume în care mă lupt să îmi găsesc un loc,
În care mă caut neîncetat, dar nu mă găsesc deloc.
Vreau să trăiesc viața mea
Și-o voi trăi chiar dacă departe de aici. Și nu acuma.