Am în bibliotecă Jurnalul Annei Frank de câțiva ani – de pe vremea când îl vedeam peste tot recomandat. Am îmbogățit biblioteca sufletului cu această carte, dar mereu am știut că va trebui să mai aștepte până când, eu și ea, ne vom petrece timpul împreună.

Rar citesc o carte populară imediat ce o cumpăr/primesc. Motivul pentru care fac asta este foarte simplu: dacă mă va dezamăgi să nu o facă imediat ce-am simțit bucuria că e a mea, în sfârșit. Vreau să treacă valul de entuziasm – ca să nu mă las influențată de păreri din exterior.

Sincer mă simt puțin ciudat pentru că scriu acum despre Jurnalul Annei Frank- când încă nu am terminat cartea, când încă nu am ajuns nici măcar la jumătatea poveștii de viață, dar am ales să-mi las sufletul să facă și să scrie exact ceea ce simte.

Nu scriu acum (cu suflet) pentru faptul că NU mi-a plăcut cartea. Cred cu tărie că nu ai cum să fie cititorii împărțiți pe categorii, celor care le-a plăcut mult Jurnalul și cei cărora le-a displăcut total aceste file de viață

Suntem cei care ne putem pune în locul Annei, putem simți măcar puțin din tot ce a simțit ea,  durerea ei să devină dureros cititorului. Suntem la fel de okey – și perfect în regulă, și cei care nu s-au putut adapta cu viața,  durerea, emoțiile și toate experiențele descrise atât de viu în jurnal.

Eu sunt cea care iubește această carte, care simte fiecare pagină, fiecare emoție simplă, dar care te pregătește, ușor, ușor, pentru abis. Sufletul meu a decis asta: să nu se grăbească, să nu treacă peste trăirile Annei cu atâta ușurință, să nu fugă de durerea care l=ar putea vindeca, care-i poate arăta cât de norocos și fericit ar trebui să fie, doar pentru că e liber să simtă, să trăiască unde vrea, cum vrea, care-i arată mereu că recunoștința este esențială, că puterea renaște mereu și mereu din cenușa dezamăgirii.

Sufletul a decis așa; Dacă Anna Frank nu se grăbește să ne spună povestea ei de viață, el de ce s-ar grăbi să-i pătrundă în intimitate? Dacă Anna Frank este cea care a decis să spună totul, sufletul meu are nevoie de timp pentru a cunoaște, simți, călători și a primi lecția cea mai potrivită pentru el acum.

Fiecare carte are propriu ritm în care se scrie și un ritm în care se citește, se trăiește și-și împlinește menirea în viața cititorului. Fiecare carte are nevoie să-și cunoască cititorul, iar asta nu se face în grabă, uneori.

E primul jurnal pe care simt să-l citesc în tihnă, în ritmul meu fără obligații, fără grabă. Dar cu pofta unei infuzii cu emoție pură, a unei băi cu energie vindecatoare – psihologia inversă funcționează perfect.

O carte care rupe din sufletul cititorului are puterea sa risipească și durerea în care se scaldă acesta. Cui pe cui se scoate, durerea se vindecă cu durere, prin durere, imediat sau când e absolut nevoie.

O carte ce vorbește despre viața cuiva -în care durerea crește, zi de zi, în intensitate, este cartea care ascunde, printre rânduri și cuvinte, soluții, vindecare, putere, curaj, încredere, speranță, iubire, un strop de zâmbet dulce- amărui, în colțul gurii.

Poate că calea protagonistei nu mai bine poate fi schimbată, dar să știi că… viața cititorului abia la finalul cărții, se simte schimbată, luminată, mai bogată, mai plină de iubire, liniște, pace, armonie și claritate..că totul este bine și va continua să fie și bine!

Am ajuns acolo unde durerea începe deja să se instaleze în viața Annei Frank, sunt la începutul procesului, căci știu.. la final.. voi fi un om mai bun, căci o carte te poartă pe cel mai bun drum în viață, o carte de acest gen, te ajută să devii cea mai bună variantă a ta.

O carte bună se citește repede, o carte și mai bună se savurează, se simte, se trăiește și vindecă.

Lasă orice carte pe care o citești să-și împlinească rolul în sufletul și viața ta, indiferent de cât timp va rămâne povestea în minte și în suflet! Beneficiile sunt sigure și pe termen foarte lung.

Lectura este întotdeauna o călătorie spre vindecare și un proces de maturizare și evoluție personală.