Mi-am dorit romanul Femeia de la fereastră, de A.J.Finn încă de la apariție. Și nu am ezitat să o citesc, mânată de pofta de a descoperi o poveste captivantă, plină de suspans și tensiune – ingredientele care mă tot determinau să-mi adresez întrebări, să stau ca pe arcuri și să ridic din sprâncene în momentele în care totul se complica și mai tare pentru Anne Fox.

M-am simțit în perfectă siguranță, în momentul în care, se tot vehicula în online că Femeia de la fereastră, A.J.Finn ar semăna izbitor de tare cu o altă carte – pe care o am în bibliotecă, dar căreia nu i-a mai venit rândul, dar pe care mi-am dorit la fel de tare să o citesc.

Nu am habar când am dat pagină după pagină, nu știu când am început să caut explicații pentru fobia Annei, să-i suspectez chiriașul de lucruri lipsite de umanitate și să-l îndrăgesc pe fiul familiei Russell. De ce? Pentru că, în trecut, a interacționat cu foarte mulți copii prin prisma meseriei sale de psiholog. Copilul vecinilor ei este un adolescent comunicativ și atent atunci când bătea la ușa Annei.

Femeia de la fereastră, A.J.Finn mi-a aruncat la fileu multe provocări, m-a pus în fața unei realități surprinzătoare, a unor situații limită. Pe măsură ce avansam cu lectura, aveam inima strânsă pentru că simțeam că urmează ceva – ca să pună paie pe foc, să facă toată acțiunea să explodeze, să stau pe un butoi cu pulbere.

Ca totul să se lege, să capete sens, să își găsească răspuns în mintea mea, aveam nevoie de mai mult. Agorafobia – teama de a părăsi casa în care locuia fără familie. O mulțime de supoziții, de semne de întrebare, de mister și mult întuneric – în care era învăluită viața Annei, mi-a deschis și mai tare pofta de lectură.

Ce eveniment îi declanșează Annei Fox fobia – piedică pe care nu a mai trecut-o de zece luni? Tratamentul pe care-l ia – când și când, și doar cu alcool, este cauza unei traume, a unui șoc peste care nu pare că-și dorește să treacă.

Anna Fox e o femeie frumoasă, care a avut parte de viață palpitantă în afara casei, iar meseria pe care a practicat-o, susține foarte bine ceea ce spun. Nevoia de a se baricada în casă, faptul că este sub tratament, discuțiile telefonice cu medicul și cu femeia care o vizitează săptămânal, arată un trecut umbros, secrete bine înrădăcinate în suflet și multe taine pe care voiam tot mai tare să le descopăr.

Dacă te întrebi ce poate face o femeie toată ziua închisă în casă, ei bine, Anna își urmărea atent vecinii, nimic din casa familiei Russell nu-i scăpa, iar Nikon-ul îi era de mare ajutor în munca de detectiv static.  Iubea filmele vechi și viziona filme din propria colecție cinematografică, dormea și consuma foarte mult alcool – mult pentru orice om, dar mai ales pentru unul aflat sub tratament.

Crezi că jobul de detectiv este în zadar? Nu are cum, căci doar așa, privind prin obiectiv știe totul despre familia vecină, care o și observă urmărindu-le cu interes viața personală. Oare știe Anna totul despre cei trei Russell? Nu are cum, dar presupune – aparențele ascund adevărul, chiar și pe al ei. Dar Annei îi convine pentru că vrea să uite totul. Și adevărul ei are legătură cu fobia pe care o are, e un fel de auto-pedepsire, o condamnare personală.

Un țipăt și-o privire spre casa vecină, îi confirmă Annei Fox că s-a petrecut o tragedie în imediata ei apropiere. O imagine sumbră, o face pe Anna să anunțe o crimă.  Are Anna dreptate în ceea ce declară în fața polițistului? Dacă va fi crezută, adevărul va ieși la iveală.

Nimic nu se termină așa cum crede Anna, evenimentele nu se termină, misterul nu se deslușește bătând din palme, ba chiar totul ia o întorsătură neașteptată toți cei din casă, cred că a avut parte de halucinații, că totul s-a petrecut în mintea ei tulbure – scăldată în medicamente cu alcool. Cui să-i spună ceea ce alții nu cred? Lipsa de încredere, toate cele spuse de echipa de investigație, ajunge să o influențeze și pe Anna – și nu mai este sigură de nimic.

Când ceața  asupra cazului Jane Russell e și mai intensă, începe să se lumineze situația Annei Fox – pagină după pagină, inima a început să-mi bată mai tare. Tot ce citeam m-a întristat. Și-am înțeles toată atitudinea Annei.

Nimeni nu va crede o singuratică, o alcoolică, o femeie care a frânt aripile propriei sale familii. Poate că mulți o condamnă, o acuză, mulți ar vrea să fie aspru pedepsită. Crede-mă, o face Anna singură, și e destul.

Având în vedere situația Annei Fox, chiar mă întreb, chiar nu putea nimeni să-i fie mai aproape? Chiar nimeni nu a știut secretul ei? Cum să te numești medic, dar să nu știi de ce este pacientul tău într-un asemenea hal? Cum să nu faci mai mult pentru o femeie – care are asemenea secrete? Eu nu am mai văzut niciodată medic așa: care să-și sune pacienta, să știe că îi este rău, dar să nu vină să o vadă nici măcar o dată.

Polițistul a fost puțin mai uman, dar nici el întotdeauna. Toți s-au îndoit de Anna, toți au condamnat-o și-au pus crima pe seama pastilelor inundate în Merlot. Dar nimeni nu s-a gândit că în spate este altceva – consumul exagerat de alcool era un efect, o consecință. Nimeni nu s-a întrebat care este cauza pentru care este așa. Ce a adus-o în această stare.

Știi care e faza? Că tot ea – cea nebună și ciudată a descoperit și adevărul din noaptea groazei. Tot ea a suportat șocul, tot ea a simțit teama și sfârșitul aproape. Tot singură a trebuit să lupte cu răutatea, cu nebunia și omul pe care nu l-ar fi crezut în stare de nimic rău. Dar ți-am zis că aparențele înșeală, nu? Știi că adevărul este mereu undeva, dincolo de aparențe, oricum.

În fața pericolului, Anna, a uitat de fobie, a uitat de toate. Și a luptat pentru viața ei – așa cum nu a făcut-o pentru nimeni – nici în trecut, nici în cariera de psiholog.

Femeia de la fereastră, A.J.Finn este povestea care te ține cu sufletul la gură, îți pompează adrenalină în vene și te face să uiți că trebuie să respiri. Ca cititor, respiri prin poveste, odată cu personajul principal, tresari, căci nu știi ce urmează sau ce se ascunde în următorul pas. Pericol pe pâine, secrete ce taie adânc, fără anestezie, oameni care își fac meseria cu superficialitate – și care se hrănesc doar cu aparențe

Femeia de la fereastră, A.J.Finn este secretul în jurul căruia se creionează un scenariu de film. Este o îmbinare de secrete și taine, care, odată descoperite, schimbă destine.

Cine este femeia de la fereastră? Eu chiar cred că această femeie este alta decât cea pe care vrea să o scoată la lumină această poveste. Pentru mine, Femeia de la fereastră este Anna Fox – misterul o scoate din sfera de interes, pe care ar fi putut-o manifesta  cineva din afară.

Femeia de la fereastră, A.J.Finn sau cum să atragi atenția și să spui că ai nevoie de ajutor, fără să te folosești de cuvinte, cum să ascunzi în interior o voce care urlă mut – din cauza fricii, dar și a neputinței.

Femeia de la fereastră, A.J.Finn mi-a deschis pofta pentru povești misterioase, pentru secrete învăluite în durere – pentru a putea pune punct, pentru a lua viața de la început, căci toată lumea merită o nouă șansă.

Femeia de la fereastră, A.J.Finn evidențiază că ajutorul vine, nu când vrei, ci întotdeauna vine atunci când ai nevoie, întotdeauna la timp. Întotdeauna e necesar să ieși din zona de confort, e nevoie să-ți învingi fobiile și să-ți depășești limitele, piedicile și monștrii interiori.

Femeia de la fereastră, A.J.Finn e la un click distanță, pe Libris și Litera.ro. Bucură-te de o carte bună, o călătorie surprinzătoare!

Lectură savuroasă!