Îmi plac romanele thriller – sunt cred cele des întâlnite în lista mea de lectură și niciodată nu am refuzat o poveste care să-mi dea fiori, care să simt că mă duce Acolo unde sângele îngheață. Fie că vorbim de acțiuni intense în inima marilor orașe – unde totul e posibil, în spații izolate –pe unde nu trece picior de om, fie în mijlocul naturii ce se dezlănțuie fără milă – când vântul spulberă zăpada și împreună devin martorii luptei pentru supraviețuire.

Coperta spunea totul înainte să deschid cartea, iar când am făcut-o, durerea nu m-a mai slăbit – a devenit companion în această călătorie prevestitoare de oportunități și foarte multe piedici pe care trebuie să le depășești – asta dacă vrei să scapi cu viață din ghearele nevăzute ale morții. Înainte să te pedepsească natura pentru îndrăzneala de a o înfrunta, există alte piedici care-ți vor ieși în cale, te vor urmări. Și nu numai atât. Ești pregătit să le înfrunți?

Am citit cartea numai la ore târzii în noapte. Inima voia să-mi spargă pieptul de fiecare dată când totul era pe repede înainte, o luptă aprigă contra cronometru. Frică? Da! Neputință? Îmi venea să urlu, să-i avertizez pe toți cei trei membri ai familiei Amdahl. Pericolul i-a înconjurat, i-a strâns ca într-o menghină încă din momentul în care au ajuns la destinație – un loc unde voiau doar să uite ceea ce oricum n-are cum să se întâmple. Un refugiu, o deconectare și câteva zile liniștite. Planul le este dejucat.

Acolo sângele îngheață – aventură se transformă

Ultimele luni din viața celor trei au fost foarte grele, iar decizia de a se retrage este una cât se poate de bună, cel puțin în aparență. Nu prea se mai vorbește de ceea ce s-a întâmplat, dar cu toții retrăiesc evenimentul – durerea este evidentă – în ochii fiecăruia se vede totul foarte clar, fără să fie nevoie de cuvinte. Dorința de vindecare, de iertare și împăcare cu sine, lupta interioară mereu neobosită și o promisiune îi duce la destinație (undeva în Norvegia) și-i ”aruncă” în mijlocul evenimentelor.

Ceea ce aduce tensiune între Erik și Elise este vinovăția, dar și dorința femeii de a fi alături de colega sa la protestele ce erau în plină desfășurare.  E doar modul oamenilor din comunitate de a striga nedreptatea – o nouă luptă inegală este cea care va tulbura liniștea tuturor. Cum ai putea să spui că te-ai săturat de corupție și toate neregulile din jur? Totul are urmări în lumea asta, doar că nu întotdeauna sunt suportate de adevărații vinovați.

Ziua Sofiei urma să-i transforme visul în realitate. Poate o promisiune să fie încălcată de adulți? Nu și atunci când vrei să-ți vezi copilul fericit că a primit ceea ce și-a dorit? Aventura abia acum începe.

Acolo unde sângele îngheață – pericolul e aproape

Călătoria la schi e o certitudine. Au pornit la drumul de pe care habar nu aveau ce avea să se întâmple. Mai e până la întoarcere, așa că nu le rămâne decât să se bucure de escapada lor – tată și fiică. E ocazia perfectă ca Erik să descopere cât de puternică este fiica lui și cât de tare se teme el pentru viața Sofiei. Vor avea destule ocazii în care vor lupta cu toate forțele – și restul armelor pentru propria viață.

Totul suferă o întorsătură neașteptată și se întorc în casa prietenilor – unde nu au motive să întârzie  mai mult de câteva ore. În dimineața următoare vor continua să schieze spre necunoscut și să se bucure de toată experiența de care au avut parte.

Deși sunt în paturi călduroase, nu mai pot rămâne nicio secundă pe loc: Erik simte și știe că sunt în pericol din momentul în care toată situația din casă scapă de sub control. Cei doi soți au parte de o vizită surpriză și sunt amenințați, li se sugerează că nu e bine ceea ce fac și-ar fi bine să înceteze. Cine crezi că se împotrivește vehement propunerii?! Curaj, nu glumă! De la împotrivire la ultimul pas, cât crezi că mai este? Nu foarte mult. Și totul se întâmplă rapid. Următoarea acțiune este impetuos necesară.

Acolo unde sângele îngheață – o luptă aprigă pentru supraviețuire

De la acest punct al acțiunii, două suflete sunt victimele nebuniei, al setei de răzbunare, al dorinței de a ascunde adevărul propriilor fapte. Erik și Sofia nu sunt doi martori, ci devin ținte directe, sunt în vizorul morții. Sunt fugarii  care nevinovați fiind, sunt urmăriți . Prin acțiunile lor – prin schiatul neobosit, ascute ura din sufletul celor care nu renunță. Cu cât sunt mai încolțiți, cu atât  se ambiționează să nu se lase prinși.

Știu ce urmează dacă reușesc să-i ajungă. Dar nu pot fugi la infinit. În cursa contracronometru dai teste peste teste: pușca te atenționează că nu ai cum să scapi. Ce faci? Te transformi și îți scapi copilul de prima încercare a morții de a te elimina din joc.

În următoarea etapă a luptei nu prea au de ales. Se mai opresc, își trag sufletul, dar amândoi rămân cu ochii în patru, căci semnalele nu încetează: deși sunt mai puțini, tot vor să le arate cine e mai puternic – și cine anume va câștiga.

Frigul, rănile și oboseala nu mai au decât un cuvânt de spus lui Erik: renunță! Nu e prima dată când se gândește la capitulare, dar copila lui merita să trăiască, trebuia să facă totul, orice – chiar și să moară pentru a o salva. Îi datora asta ei. Dar poate moartea era răsplata pentru pierderea care i-a adus atâta durere. Renunță?

Acolo unde sângele îngheață – Ultima încercare de salvare

Cu ultimele forțe sau din nevoia de a-și recăpăta puțin forțele, continuă să se ascundă – de cel pe care nu-l mai văd, dar îl simt. Teama de a fi descoperiți le taie răsuflare, doar că salvarea pare a fi mai aproape decât ar fi putut crede.  Dacă până în acel moment norocul a fost cumva aliatul lor, acum nu mai există șansă: focul de armă reapare, iar bucuria s-a făcut nevăzută. A dispărut. Au rămas singuri, oare mai pot lupta? Se mai pot opune vehement cuiva?

Au înaintat prin furtuna de zăpadă și le-a înghețat sângele în fața gloanțelor ce parcă nu voiau să se oprească decât atunci când i-ar fi nimicit fără milă. Au înaintat ca orbii – spre salvare sau pieire? Au căzut și au ajuns din nou în picioare, continuând drumul necunoscut spre înainte. Ce forță să existe în Erik pentru a merge chiar și în momentele în care picioarele îi cedau? Câtă putere și dragoste să existe într-o inimă de copil, pentru tatăl ei ca să-i poată ușura suferința fizică? Răspuns: nebănuite sunt căile iubirii necondiționate.

Ultima încercare de salvare înseamnă decizii luate sub presiunea fricii – care pompează adrenalină până nu mai știi cine ești și ce faci în numele iubirii. Ultima încercare înseamnă durerea de a-ți abandona copilul și necesitatea de a face asta – știind că doar așa se mai poate salva. O ultima încercare, cu ultimele puteri – venite de neant, transformă toată povestea lui Erik și a Sofiei.

Acolo unde sângele îngheață și viața respiră numai când are un scurt moment de răgaz. Povestea despre curaj, dorință și șansă, despre cea mai clară demonstrație și despre adevărații învingători – cei care luptă până la final, despre lupta neîntreruptă cu moartea pentru a primi, din nou, șansă să-ți trăiești viața. Acolo unde sângele îngheață regăsești puterea de a te rupe de vinovăția că nu ți-ai putut salva un copil. Dar ai luptat alături de al doilea, nu puțin, ci pentru amândoi.