Am citit cartea Alter.ego, de Ana Mănescu anul trecut, cam prin aceeași perioadă a anului în care scriu acum aceste rânduri. Și deși am cumpărat și citit cartea în format electronic… a fost  la fel de interesantă, de neașteptată, de proaspătă.
A fost precum o călătorie în largul necunoscut, prin locații neumblate de suflete dornice de nou, de provocări, de o evadare totală din banalul cotidian. A fost o ploaie caldă de sentimente pe care nu le-am mai simțit până în acel moment.
A fost o curățire interioară de stări vechi la care nu puteam renunța, iar briză caldă a luat locul frigului, grijilor, gândurilor.
A fost mai mult decât o lectură, a fost o eliberare de frustrări, de idei prinse în cuie ruginite. A fost o regăsire a adevărului ce nu putea fi rostit în cuvinte, o regăsire a unui eu închis în temnița mentalului, o regăsire a unei prietene dragi pe care nu am mai văzut-o de ani.
A fost o privire în oglindă, un moment greu de neacceptare, dar și o modalitate de împăcare cu sine, momentul în care gândurile au tăcut și culoarea a reintrat în cele mai negre colțuri ale ființei.
A fost mai mult decât pot acum exprima în cuvinte. A fost și este o carte dragă, o prietenă tăcută, dar mereu prezență. A fost și rămâne specială. O dorință veșnică de a o reciti  pentru a redescoperi.
Alter.ego se află în biblioteca sufletului meu încă de când am terminat-o de citit pentru prima dată. I-am făcut și loc în biblioteca mea personală. O aștept .. cu autograf cu tot… oricând vrea să-mi cunoască și restul prietenelor necuvântătoare. Am un loc liber și pentru sora ei Quasar.
Mulțumesc mult, Ana! Mulțumesc mult pentru cărțile pe care le scrii, dar și pentru faptul că îmi ești prietenă!
Lectură plăcută!