Ca o zi de duminică – relaxat, deschis, firesc. Toate acestea se simt încă de la prima pagină a cărții. O discuție despre normalitatea din anormalitatea din zilele noastre, o relație de prietenie ce parcă exista de-o veșnicie, o stare de bine – pe care o simți, între cei doi prieteni autori, dar și în interiorul tău – ca un simplu cititor, spectator și observator.

Ca o zi de duminică aduce în fața cititorului o carte a cărei pagini abundă de viață, de viu, de culoare prin cuvinte. E precum o ședință de terapie prin vorbe vii, atent alese. Numai să nu vrei să iei ceva din cartea asta – pentru minte și pentru suflet. Corpul se relaxează după atâta alergătură prin viață..

Nu e o carte în care se pun întrebări și se răspunde. E cartea în care s-a pus sufletul autorilor, cu voia, sau fără voia lor. S-a așezat pe foaie, așa pe nesimțite o bucată (sau mai multe) din sufletul lor, iar cel care citește pătrunde, de fapt, în tainele a două inimi neatinse de întunericul actual. Atenție ce urme lași în vizita ta prin aceste temple sacre! Ca o zi de duminică e o poartă deschisă spre adevărata esență umană. Umpleți cămara sufletului cu mângâiere și bunăstare!

Ca o zi de duminică – dialog ce atinge sufletul

O discuție plină de sens, cu un prieten bun, într-o zi de duminică. Nu e beletristică, ci un dialog epistolar între două suflete însetate de frumos și de bucuria de a dărui tot ce au mai bun, cald și blând în sufletele lor.

Cosmin Neidoni, un filosof și-un OM căruia îi curge prin vene bucuria cuvintelor, a petrecut luni de zile în compania OMULUI Cristian Muntean – o ființă care se deschide precum o fereastră în fața dimineții răcoroase pentru a soarbe seva din fiecare clipă. Un filosof și un preot, discută deschis despre cărți, scris, poezie, semeni, admirație, binele comun, frumusețe și multe alte subiecte interesante și de actualitate.

Dialogul acesta mi-a reamintit cât de puțin ne mai bucurăm de simplitate, de frumos, de liniște, cât de puțin zâmbim, cât de puțin trăim, cât de repede ne trec zilele. Viața nu mai e de multă vreme ca o zi de duminică. Nici de oameni parcă nu ne mai bucurăm ca în alte vremuri. De ce atâta grabă, căci timpul nu fuge? Noi fugim de timp. Și prin timp.

Două suflete, care prin tot ce au transmis, au reușit să se înconjoare de toată admirație și prețuirea mea. În Ca o zi de duminică nu simți distanțare socială, ci o apropiere – care face bine, absolut necesară. Ne depărtăm prea mult, simțim prea puțin dincolo de iluzii și trăim așteptând.

Noua carte scrisă de Cosmin Neidoni, alături de Cristian Muntean, mi-a dăruit o nouă perspectivă asupra vieții actuale, mi-a dăruit liniște, zâmbete și speranță – a fost o călătorie în care am reînvățat ce înseamnă valoarea, bucuria, iubirea. Și-am înțeles cât de departe sunt de toate acestea. Odată cu lectura cărții reînveți să descoperi, să trăiești și să simți.

Ca o zi de duminică a adus în viața mea un om – dincolo de menirea lui, dincolo de instituția pe care o reprezintă. Dacă de la Cosmin Neidoni înveți să te lași purtat de emoție și puritatea clipei, de la Cristian Muntean iei bucuria căutării frumosului din orice și oricine. Cei doi nu doar că sfințesc locurile prin care ajung – datorită cărții pe care au scris-o, ci înmiresmează cu iubire sufletele pe care le ating datorită acestui dialog, fără să-și propună.

Te-ai gândit vreodată că prenumele pe care-l porți spune ceva despre tine? Sunt sigură că da. Cei doi C sunt creatori și creativi. Creatorii unei legături trainice între inimi și creativi ai frumuseții pe care o eliberează din sufletele celor care îmbrățișează cartea – o bucată de iubire pe care o primesc în dar, fără să o fi cerut.

Omul bun sfințește tot ce atinge – fizic, verbal, sufletește. Sfințește prin simpla lui prezență. Omul Cristian și Omul Cosmin se dăruiesc fără opreliști tuturor. Mulțumesc mult, Cosmin Neidoni! Ai adus în viața mea pe Cristian Muntean – omul care bucură de cum își deschide inima!

Ca o zi de duminică –  cea mai frumoasă carte

Nu citesc des cărți în afara zonei mele de confort (beletristică), dar acest dialog epistolar mi-a ajuns la suflet, iar concluzia mea e una singură: prezentul are nevoie de oameni așa cum este Cosmin Neidoni și Cristian Muntean, iar dacă aș putea.. i-aș ”multiplica” pentru a putea face lumea aceasta..puțin mai bună. Recomand să încercați o carte altfel. Altfel în cel mai bun sens posibil! În fața celor doi.. nu pot decât să mă înclin cu respect și recunoștință!

Recunosc foarte cinstit: aceasta este cea mai frumoasă carte. Aceasta este calea, prin care, Cosmin Neidoni, mi-a intrat la suflet – prin modul lui discret, elegant și firesc.

Modul de scriere este unul care-ți permite să intri în atmosfera intimă și liniștită. Nu, tu nu ești doar cititor de rânduri vii, ci un observator al unui spațiu de o frumusețe rară – de unde, eu personal, nu mai voiam să plec.

Ca o zi de duminică – bucuria e o artă

E plină de bucurie cartea asta. Bucuria întâlnirii, bucuria regăsirii, bucuria dialogului, bucuria cunoașterii. E plină de umanitate, de valoare, de suflet. Cartea asta redă fericirea, bucuria, starea de bine, încrederea. Vorbește de la sine despre iubire, înțelegere. Face lumină, readuce speranța. E un dialog între oameni și o recunoaștere a valorii simplității, a normalului, a frumosului și fericirii.

Și dacă tot vorbim de artă – subiect dezbătut și în cartea aceasta, scrisul este și el tot o o formă de artă. Prin scris, îți arăți sufletul, cuvintele sunt părți ale tale pe care nu ai cum ascunzi, cuvintele devin oglinzi care ne arată exact așa cum suntem cu adevărat.

Recomand ca această carte – emoție vie, ce îți va pulsa în mâini multă vreme după ce ai dat și ultima pagină, să fie citită încet – savurată pe îndelete, așa cum te bucuri de un răsfăț dulce. Nu ar strica ca unele pasaje să fie citite cu voce tare, dar tot fără grabă. Așa e posibil să-mi înțelegi lacrimile. Lacrimile mele cel mai frumos mod prin care am putut  să simți frumusețea, bunătatea, liniștea, tăcerea și profunzimea cuvintelor.

Ca o zi de duminică – busola sufletului în căutarea sensului

Oamenii sunt poezia care nu mai are rimă, care s-a rătăcit prin atâta haos, durere și chin. Oamenii nu-și mai regăsesc rostul, iar Ca o zi de duminică devine o busolă a sufletului în căutarea sensului și în găsirea a tot ce contează cu adevărat.

Se vorbește în această carte despre viață, oameni, admirație, frumusețe, binele comun – de care uităm des, despre rolul cărților și al scrisului, despre muzică, culoare, valoare. Printre atât de multe subiecte, își fac loc și alte teme precum: filosofia și biserica. Dar nu te panica în fața cuvintelor, căci nu ai cum să nu înțelegi esența și să iei din cartea asta fix ceea ce are nevoie sufletul tău. Despre biserică – nu e un subiect dezbătut în ideea de a schimba cuiva opina. Cristian Muntean nu impune nimic prin ceea ce stă scris în aceste pagini.

Se vorbește cu blândețe despre tot și crede-mă, nu te  mint când îți spun că tocmai ”tonul face muzica” și O zi de duminică, sub condeiul celor doi autori, a reușit să mă vindece de multe temeri, să-mi ridice ceața de pe ochi și să-mi coloreze cerul.

Ca o zi de duminică este o carte din care să te înfrupți de fiecare dată când simți că nu ți-e bine! E medicament pentru suflet ce poate fi achiziționat doar de la Editura Creator (Libris Editorial).

Merităm o lume mai bună și mai frumoasă, iar cărțile și oamenii au un rol definitoriu în această lume!