De cele mai multe ori funcționez după un tipar,  care parcă intervine fără să-l fi rugat eu să preia controlul asupra rutinei mele zilnice. Îmi displac total lucrurile forțate, tiparele bătute în cuie, iar rutina este inevitabilă, dar măcar pe ea.. o pot înfrumuseța cât de cât în fiecare zi.
De cele mai multe ori mă mint frumos. Mă mint că doar azi voi mai face așa, doar de data asta voi mai trece peste dorința sufletului, doar acum o să mă mai doară indiferența sau cuvintele negândite care-mi ating sufletul și-mi lasă un gust amar. De fiecare dată am zis ”Doar de data asta și gata”. Ei, da! Am făcut la fel mai mereu, iar de fiecare dată m-am dezamăgit pe mine.
Pentru fiecare dintre noi, frumusețea înseamnă altceva. Ba chiar și normalitatea este privită de mai mulți din același unghi, dar rezultatul este, de cele mai multe ori, diferit. Pentru mine nici măcar frumusețea unei zile nu mai este normală. Normalul este întotdeauna atipic, unul care ajunge să mă obosească psihic, să mă descurajeze și să mă lase fără pic de energie.
Până nu demult nu acordam nicio importanță zilei (dacă e frumoasă, anostă sau altfel), dar sunt sigură că și ea s-a plictisit de indiferența mea. Și s-a gândit să mă trezească din amorțeală. să-mi atragă atenția. Cum? Dăruindu-mi momente pline de agitație și tulburare interioară – despre care nu pot vorbi cu oricine.
Abia când am văzut că fiecare zi e așa. cu momente variate – de la agonie la extaz. Și întotdeauna înapoi la agonie și nervi, am început să mă întreb de ce naiba se tot repetă? Ce fac eu greșit de am parte doar de așa ceva. Și-am priceput, după lupte seculare că nu mai merge cu indiferența, că nu mai pot spune ”Las-o bă că merge și așa!”. Nu mai merge.
E destul! E prea mult! Și nu e prea târziu să înțeleg și eu că… atunci când nu schimbi nimic, nimic nu se schimbă. Am uitat că nu se poate schimba nimic vreodată dacă faci mereu aceleași lucruri, exact așa cum le-ai făcut și până acum. Nu are cum să faci la fel. dar să aștepți rezultate diferite.
Așa că astăzi vreau să-mi cer scuze de la fiecare zi trăită în stres, în agitație, tulburare, tristețe, nervi și lacrimi.

Dragă Jurnalule,

Iartă-mă că apelez la tine atât de rar! Și mai iartă-mă o dată pentru faptul că astăzi te voi foloși pentru a vorbi, nu cu tine, ci cu viața mea, cu zilele din viața mea – trecute și triste pentru că nu am știut să mă opresc la timp. Și le-am terorizat și obosit maxim.

Îmi cer iertare, draga mea viață! Îmi cer iertare pentru faptul că am uitat să te respect, să te prețuiesc, să-ți acord valoarea și importanța pe care o meriți, pe care o ai, de fapt. Am uitat să mă opresc și să mă gândesc și la tine, nu doar la mine sau la ceilalți.

Îmi cer iertare că abia acum – poate nu e prea târziu, dar a trecut atâta timp, atâtea zile trase la indigo, atâtea ore agitate, atâta frică, teamă și promisiuni pe care nu le-am respectat, de care am uitat și pe care le-am lăsat de izbeliște.

Îmi cer iertare, dragi zile deja trecute din viața mea, pentru superficialitatea cu care v-am tratat, pentru că abia acum am conștientizat că voi nu aveți nicio vină, că voi treceți și nu vă mai întoarceți, pentru faptul că nu am băgat de seamă, că nu am acordat importanță modului cum vă scurgeți. Iertare că am uitat de fericirea pe care mi-o puteați oferi – și pe care eu am ignorat-o sau evitat-o atâta vreme, Am uitat și de frumusețe și de bucurii și de miracolele ce se ascund în interiorul minutelor pe care mi le-ați oferit – din iubire. Iar eu ce-am făcut?!

Dragă mea viață, îți mulțumesc pentru fiecare moment, pentru fiecare bucurie, lecție și șansă în care pot îndrepta lucrurile, în care pot decide ceea ce vreau, ce doresc, ce anume îmi face bine și ce anume mă rănește.

Îți mulțumesc mult, căci numai așa, prin tristețe și durere interioară am putut realiza cât de tare am întins coarda, cât de tare am exagerat, cât de tare te-am mâhnit și pe tine, cât de tare te-a durut indiferența mea, lipsa mea de acțiune și decizia de a nu schimba nimic, dimpotrivă, ceața în care am trăit până acum.

Nu sunt supărată, ci doar recunoscătoare pentru această nouă șansă. Nu sunt tristă pentru ceea ce a fost, ci sunt profund recunoscătoare că am oportunitatea de a decide – din nou.. mereu am avut această putere: DE A DECIDE ce vreau, cum vreau și ce să fac pentru a reuși. Rutina și tiparele m-au îndepărtat puțin de mine, de dorințele mele și de fericirea mea zilnică.

Mulțumesc dragă viață! Mulțumesc, dragă zi de vineri! Doar cu tine am putut să realizez cât de greșită mi-a fost atitudinea, cât de nepotrivite mi-au fost reacțiile. Da, am decis de ceva vreme să mă ocup mai mult de mine, să stau mai departe de tot ce înseamnă stres, agitație, tristețe, persoane care mă influențează negativ și care mă tulbură prin atitudine sau cuvine și reacții. Asta am mai decis, dar degeaba, căci tot m-am lăsat ”condusă” de ceea ce îmi face mai mult rău decât bine!

Dar tu! Tu! O nouă zi din viața mea.. mi-ai arătat că se poate și altfel. Altfel și fără stres, fără agitație, fără îngrijorare, teamă și gânduri negative, fără prea multă prezență în mediul online – care..apropo.. nu prea mi-a lipsit, căci e una din sursa principală de oboseală psihică. Mi-ai arătat că viața mea și fiecare nouă zi pe care o primesc în dar poate fi frumoasă, fericită, plină de bucurie, colorată de zâmbete și persoane minunate, dragi, care nu cer, dar sigur oferă înțelegere, sinceritate, afecțiune și tot timpul de care dispun.

Mi-ai dovedit foarte clar cât de bucuroasă, cât de eu pot fi departe de internet, de conflicte. Cât de bine e când nu te gândești decât la ceea ce faci în prezent – prezent pe care voiam să-l opresc sau să-l fac atât de mare încât să mă pot sătura de fericirea simplă și bucuria de a fi alături de un om drag – doar noi două și o mulțime de amintiri și subiecte de discutat, fără dar… fără obligații, fără să mă doară sufletul și fără să simt că explodez de nervi.

Cea mai frumoasă zi este aceea în care fac doar ce simt, în care stau cu mine. Este ziua în care liniștea nu mi-e tulburată de telefon sau messenger, Facebook sau vești care apasă pe umerii mei. Mi-ai zis, dragă viață.. mi-ai zis atât de clar că… este vorba de mine, de sufletul meu, de sănătatea mea și starea mea de bine. E vorba de mine, niciodată de indiferență sau răutate. Îți mulțumesc!

De această dată, draga mea.. De această dată, îți promit că o să mă bucur de fiecare clipă și că nu o să mai las pe nimeni și nimic să-mi tulbure fericirea trăită alături de tine, nu o să mai las ca nimeni și nimic să nu-ți umbrească frumusețea.

Îți mulțumesc din tot sufletul că ești atât de bună cu mine și pentru faptul că mă iubești atât de mult! și eu te iubesc!

Frumusețea din lucrurile simple și liniștea îmi oferă cea mai frumoasă formă de fericire – de care am de gând să profit la maximum. E atât de important să te bucuri de fiecare clipă, de fiecare bogăție pe care o simți și o primești, de fiecare secundă în care poți să vezi, să auzi, să simți.
Frumusețea există deja, doar caută bine și fii fericit!