Cine are carte, are parte de lecții valoroase, de momente de bucurie, de satisfacții. Cine are carte, își face singur parte de reușite. Și tot  cine are carte, are parte de o viață mai frumoasă.

Gândindu-mă la cât de multe schimbări a reușit cartea să producă în viața mea, m-am gândit să îți scriu un articol despre ce am învățat de la cărți în 2020. Să-ți spun ce se întâmplă dacă ai carte. Ai parte de noi lecții în fiecare zi, iar la final de 2020 devii mai bun, mai organizat, mai liniștit.

Cine are carte, are parte și de discuții frumoase cu oameni interesanți, fie că sunt cititori, fie că sunt cei care scriu și publică. Cartea este universul la care mă întorc mereu, fără regrete, fără temeri și fără a mă simți vinovată. Lectura mi-e la îndemână întotdeauna, mi-e strigăt atunci când, mental și sufletește, sunt departe de starea de bine.

Ceea ce s-a dorit a fi doar o postare pe pagina de Facebook, s-a transformat rapid într-un posibil viitor articol. Și mi-e așa de dor să scriu aici, să mă cufund în energia pe care mi-o dăruiește cuvântul scris. Lectura cărților? A doua mea realitate, sursa clară din care-mi iau bucuria, calmul și soluțiile. Este, în mod cert, poarta pe care evadez din haosul cotidian.

Cine are carte, are parte de lectură zilnică?

Lectura este universul care nu-mi cere dovezi, nu mă cere decât pe mine, îmi cere doar încrederea că ea mă poate ajuta să revin  în forță și cu bateriile încărcate, să mă regăsesc și îmi reamintește cine sunt. Nu știu dacă mă crezi, dar lectura îmi spune că nu e nimic în neregulă cu mine, cu stările în care rătăcesc uneori. Lectura îmi dă mai mult decât îmi cere. Este nădejdea că orice stare va trece, că în  orice situație aș fi, totul are o rezolvare.

Zilnic sunt înconjurată de cărți. Și asta îmi place, asta mi-am dorit și sunt recunoscătoare că pot face asta – în cel mai frumos mod. Zilnic vorbesc despre cărți. Și nu aș renunța niciodată la discuțiile de acest gen. Până aici totul e bine și frumos. În momentul în care vine vorba de cititul cărților, dar și a scrie despre ele, se schimbă datele ”problemei”.

Aș vrea să spun că lectura nu lipsește niciodată din programul meu zilnic, dar aș minți frumos. E activitatea mea zilnică, dacă nu sunt frântă de oboseală. Am zile când citesc zeci de pagini, poate chiar sute. Dar și multe zile în care nu reușesc să deschid cartea.

Știu că lectura nu este o competiție, știu că nu cantitatea contează. Și cel mai important aspect este că, o carte începută fiind, mă așteaptă. Oricând, oricând și în orice situație. Lectura, pentru mine, nu înseamnă aplicarea de presiune doar pentru a mai adăuga o carte pe lista de lecturi.

Cine are carte  primește pe măsura pasiunii lui

În acest an, mai mult ca în cei care au trecut, am înțeles că românul este cititor, că el apreciază cartea, că o îmbrățișează zilnic, des sau mai rar. Cert e că românul citește cât poate și cât simte! De ceva ani eu tot spun  oriunde și oricând Cărțile iubesc oamenii! E ceva vreme de când grupurile online de lectură susțin și ele acest adevăr în care cred cu tărie! Cărțile unesc oamenii și aduce sufletele mai aproape, indiferent unde ar locui. Asta e super puterea cititorilor – de a fi aproape, de a lega prietenii trainice.

Numai în acest an, cartea a reușit ceea ce visam de foarte multă vreme. Datorită ei mi s-a împlinit visul. Doar cartea, doar având-o în viața mea și doar dorindu-mi în continuare, imposibilul a devenit, într-o zi, realitatea mea. Cartea mi-a adus aproape oameni pe care nici nu îndrăzneam să le spun faptul că îi admir. Ea face minuni, dar doar atunci când crezi în tine și șansa ta.

Am avut nenumărate ocazii de a cunoaște multe persoane noi, mulți cititori și autori români contemporani. Pe acest nou drum pe care am pornit, nicio zi nu a fost banală. Mi-am învins temeri, am ieșit mult din zona de confort, am învățat atât de multe – și mai am un infinit de descoperiri de făcut despre mine și ceea ce pot să fac. Și cine știe ce minunății sunt deja pregătite pentru mine în anul ce vine!

Cine are carte – trăiește frumos în lumea pe care și-o alege

Dacă un cititor trăiește atâtea vieți câte cărți a citit, atunci se înțelege de ce, de foarte multe ori, în acest an, am ales cartea sau cercurile unde cartea era cea mai importantă. De fiecare dată, atunci când nu m-am simțit bine, am îmbrățișat cartea, am vorbit despre cărți sau am făcut planuri în jurul acestora.

În acest an nu am fost un cititor harnic, dar am înțeles că ele, cărțile, îmi sunt aproape și nu au de gând să mă abandoneze. Le-am găsit mereu atunci când am avut nevoie de o evadare rapidă, de puțină culoare în griul actual sau de puțină liniște în zgomotul ce mă înconjura. Prin fiecare cuvânt scris despre cărți, am continuat să promovez  lectura, să susțin autorii români. Mi-am ales această lume, mă bucur că sunt aici, că reușesc să mă implic activ în acest univers magic.

Nu e mult, nu e totul, dar îmi doresc să fie măcar un pas. Unul care să facă diferența, care să schimbe ceva, în bine, în lumea cărții românești. Nu le știu pe toate, dar anul acesta am învățat multe și nu voi înceta vreodată să învăț. Sau să dau tot ce e mai bun din mine – totul pentru oamenii valoroși și cartea românească. Nu e deloc simplu, dar îmi place mult prea mult ceea ce fac.

Cine are carte – nu mai are timp de altceva?

E foarte adevărat că nu am citit la fel de mult ca în alți ani și nici nu am scris, aici pe blog, cu regularitate, așa cum obișnuiam cândva. Și recunosc, mi-e foarte dor de energia dăruită de scrisul zilnic. Nu am scris aici, dar am făcut-o. Am scris despre cărți cu bucurie, cu drag, cu sete, cu speranța că, bookcaffe.ro nu se va supăra pe mine.

Îmbin utilul cu plăcutul. Nu-mi iese mereu, e drept. Cred că nu e vorba întotdeauna doar de lipsa timpului, ci și de eficientizarea lui. Și de cele mai multe ori nu e niciodată vorba despre faptul că nu-mi doresc să scriu despre cărți, să recomand cărți, să las inspirația literară să curgă în valuri. Poate nu mă crezi, dar azi am ajuns la o concluzie în privința scrisului.

În cazul meu, tot el decide când vrea să se aștearnă pe hârtie.

Cine are carte – Ce îmi spune cartea în 2020

Pasiunea pentru lectură și implicarea mea în lumea cărții românești m-a ajutat enorm în acest an extrem de ciudat. Datorită cărților și a muncii am reușit să trec mai ușor prin tot stresul și negativitatea generate de pandemie. Faptul că, prin ceea ce fac zi de zi, implică foarte multă comunicare, mă ajută foarte mult să mă distrag de la tot ce nu îmi face bine: gânduri, piedici fel de fel sau neplăceri.

O altă lecție pe care am primit-o de la prietena mea întotdeauna plină cu povești este una de care tot am uitat până acum: simplitatea și bucuriile mărunte. așezatul în pat și folosirea unei pături care să-ți ofere senzația de liniște, căldură și siguranță, este suficient? Pentru mine, una, da! Bucurie, odihnă și reîncărcarea bateriilor. Statul în pat e mereu asociat cu cartea.

Puțin cu puțin se face mult. Am învățat să mă bucur și pentru 10-20 de pagini pe care le citesc într-o zi. Și am două-trei cărți începute mai mereu. Nu mi-e greu deloc, mă bucur că nu întâmpin greutăți în această situație.

Când mi s-a spus că va fi greu, eu am continuat să simt și să cred că pot reuși să fac din pasiunea mea pentru cărți și lectură, mult mai mult! Și mă bucur că nu am renunțat și-am continuat să cred că se poate!

Am învățat că se poate să citesc o carte și să scriu două articole diferite. Ce pot să scrii în două articole suficient de lungi, subiectul fiind aceeași carte românească? Nu spun că e floare la ureche, ci doar că se poate! Eu doar mă bucur că o astfel de situație nu mă mai sperie atât de tare ca la început.

Nimic nu este imposibil atunci când îți dorești ceva, dar nu oricum, ci suficient de tare. Din acest motiv, #îndemn să-ți urmezi pasiunea și să nu renunți, să nu renunți la dorința de a transforma totul într-o profesie.

Rămân Laura de la Bookcaffe! Fata care va trăi pentru a lăsa ceva bun în urma ei. Chiar și în lumea cărții.