How i read books – BookTag este o provocare literară foarte simpatică, acceptată de foarte mulți iubitori de lectură.  Am citit întrebările și câteva răspunsuri, dar mi-am dorit să scriu și eu pe blog. Nu am apucat să scriu, dar Dana de la Ups a venit cu provocarea de care aveam nevoie. Mulțumesc mult pentru motivație și bucuria de a lăsa cuvintele să danseze într-o ploaie de primăvară autentică.

Să pornim într-o nouă călătorie în lumea cărților și să ne bucurăm de liniște și energia pe care o transmite.

Cum afli despre noi lecturi interesante?

La începuturile mele de cititor amator, primeam cărți doar de la mama. Ea cumpăra cărți în funcție de coperte și titlurile care îi transmiteau ceva. Acum ispita și inspirația literară vine singură, pe calea online-ului: grupuri de carte, edituri, oferte irezistibile, recenzii care-mi taie răsuflarea. Nu mi-e deloc ușor să rămân indiferentă, să selectez, să aleg din nou, să cumpăr doar una sau să nu cumpăr nimic. E așa grea viața de cititor! (ha ha ha). Ba chiar de multe ori închid tot, căci tentația e mereu cu ochii pe mine.

Cum ai ajuns să citești?

Carte după carte și cu poftă de nedescris – care acum e imposibil de stăpânit? Am mai spus-o, poate chiar de curând. Eu citeam doar vara, în vacanța mare, dar în ziua în care am rămas acasă și sora mea a plecat la facultate, am avut nevoie de o activitate care să-mi alunge tristețea. În acea zi am citit vreo două cărți. Da, două cărți într-o singură zi. Aceea a fost perioada în care am început să adun cărți și să am o bibliotecă personală din ce în ce mai mare.

BookTag – file de poveste

Și-ar mai fi o poveste – una de pe vremea liceului, dar oare nu am scris și despre ea pe undeva pe aici, pe blog? Doamna profesoară de limba și literatura română din liceu a venit cândva la oră și ne-a întrebat dacă am citit Arta conversației de Ileana Vulpescu. Nu citisem nimic, nici măcar nu auzisem de acest roman și acest nume cu renume (faceți loc să pot fugi!). Doamne, cât de prost m-am mai simțit atunci! Care crezi că este prima carte din biblioteca mea? Da, chiar ea – Arta conversației!

How i read books – BooktTag sau amintiri dragi din colț de suflet

Uite cum mă face Dana să-mi amintesc despre trecut, să am emoții și să-mi curgă lacrimile. Dar vorbim despre cărți, despre bucuria lecturii, așa că, zâmbiți, vă rog!

Cum s-a schimbat gustul în materie de lectură pe măsură ce au trecut anii?

Odată cu trecerea anilor, schimbarea este inevitabilă în orice domeniu, în viața oricărui om. Timpurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat , iar eu nu am rămas pe loc. A fost, este și va fi inevitabil să nu mi se schimbe ”gustul” literar. Dacă nu s-ar întâmpla asta, m-aș panica, să știi, cumva!

Înainte citeam orice îmi pica în mână – asta pe vremea când nu descoperisem eu site-urile cu cărți, iar în librăriile fizice se găseau puține cărți. Acum citesc în funcție de starea mea, de genul preferat, de cărțile noi și de ceea ce mă atrage pe mine cel mai tare. Atracția literară înseamnă, pentru mine, ceea ce-mi transmite titlul, coperta și ce-mi spune descrierea. Am și momente în care simt să citesc doar cărți care nu mă solicită deloc emoțional, dar de la care aștept, totuși, starea de bine. Dacă alții fug de cărțile triste, eu, uneori, doar pe alea le caut disperată, am nevoie de ele ca de aer. Am nevoie să frângă ceva în mine și să mă remonteze. Cu ajutorul acestor cărți eu devin alt om, simt că mă transformă, că mă ajută să văd altfel viața.

Cât de des cumperi cărți?

M-am mai potolit din cumpărat cărți. Nu pentru că nu mai vreau cărți, ci pentru că nu mai am spațiu, nu am nici bani de câte ori văd câte o ispită literară și nici timp să le citesc. Adică, eu sunt doar una, cărțile sunt din ce în ce mai multe, iar timpul este același. Cumpăr cărți, dar nu atât de des. Am învățat să mă stăpânesc. Și reușesc să rezist. Și nu se întâmplă nimic.

Cărțile – viciul meu cel mai drag

Nu mă abțin de la liste, dar cumpăratul de carte nu mai este o problemă. Rămâne viciul meu vinovat, dar îi eliberez doar atunci când vreau să-mi ofer o bucurie, o răsplată, un cadou. Toate după o perioadă destul de lungă, în care nu am cumpărat nici măcar o carte.

Aș spune că primesc destul de des cărți, iar asta mă bucură foarte, foarte tare. Este una din cele mai mari bucurii pe care mi le poate oferi cineva. Dacă vrei să-mi schimbi starea instant, dăruiește-mi o carte și voi fi cea mai fericită.

Cum ai ajuns să faci Booktubing (Bookblogging)?

Bookblogging am început să fac după ceva ani de la descoperirea pasiunii pentru cărți și lectură. Am început să scriu pe Bookcaffe doar pentru mine, nici măcar nu voiam să fiu citită, nu știam ce înseamnă recenzia. Dacă cauți primele articole de pe blog, vei avea un șoc mare. Nu scriam recenzie, povesteam cartea, nu-mi păsa de spoilere.

Nu știam ce înseamnă SEO și nici cu ce se mănâncă. Scriam și atât – ca o terapie și o nevoie de vindecare a stării depresive în care eram constant. Lectura și scrisul m-a schimbat foarte mult, m-a cizelat, mi-a făcut poftă pentru scris – doar citind am putut exprima în scris emoțiile.

Cum reacționezi când nu îți place sfârșitul unei cărți?

Niciodată nu spun/nu scriu în recenziile mele care este finalul. Când vine vorba de un deznodământ prefer să spun că a fost surprinzător și neașteptat, dar e foarte posibil să plâng, dacă mă emoționează tare. În cazul în care nu-mi place.. spun doar că nu a rezonat cu mine, cu așteptările mele și cu scenariile din mintea mea.

Cât de des arunci o privire la finalul unei cărți să vezi dacă e fericit?

Nu fac asta. Dar făceam asta în cazul cărților care mi se păreau lungite inutil, pline de descrieri plictisitoare. Nu am mai citit finalul de ani buni. Atunci când ard de nerăbdare să ajung la final, nu plec de lângă carte până nu o termin, trag tare ca să aflu cum se termină povestea, dar nu sar peste pagini niciodată.

Cui îi dai tag-ul?

Tag-ul îl poate prelua orice blog literar dorește, dar de la cei care-mi citesc articolele, mi-aș dori să răspundă la întrebări, mai jos în comentarii. Mulțumesc!