Învățare, Tara Westover (Editura Publica) – Recenzie

Învățare a fost dorința mea de lectură încă de pe vremea când îmi apărea peste tot prin online. După atâtea luni de când am citit-o, pot spune că e o carte ce mi s-a lipit de suflet. Voi reveni la ea de fiecare dată când îmi va fi greu. Dacă Tara a reușit, pot și eu!

Învățare nu este o carte despre fericirea ce viața ți-o servește pe tavă, ci este despre fericirea pe care o descoperi singură, dar doar în momentul în care decizi că asta vrei. Hotărârea aceasta ajută mult. Asta nu înseamnă că vei fi scutit de încercări, suferințe și gândul la renunțare. Când nu se va mai putea altfel, drumul nou ales nu va fi neted. Dar pietrele grele din calea ta, nu trebuie aruncate, ci păstrate. Tot drumul spre bine e pavat cu intenții bune.  Fiecare piatră adunată, înseamnă un pas înainte, în ciuda a tot și toate. Toate greutățile depășite arată doar că meriți să ajungi acolo unde vrei, iar eforturile îți vor fi răsplătite.

Este acea carte care vorbește despre situații, oameni și străduința lor de a învinge piedici de orice natură. Învățare este lecția despre cum să nu forțezi oamenii să-ți accepte felul de a fi și deciziile. Dar să te forțezi pe tine, să înveți să zbori, chiar și atunci când aripile își sunt frânte. Cine nu cedează, chiar și de se târăște, tot va învinge!

Învățare – cum reziști când nu exiști?

Sunt sensibilă și implicată, iar asta se vede perfect la cititorul din mine. M-am enervat și mi-a tremurat inima în mine când citeam anumite pasaje. Înțeleg severitatea, dar nu înțeleg egoismul mascat în binele pe care părintele îl vrea pentru copiii lui. Îl înveți cu greul, să devină independent, dar îl închizi în colivie vrei să fie fericit. Dar neapărat după rețeta ta învechită și ireală.

De obicei, tații sunt severi cu fetele. Cumva speram că Tara va avea parte de susținerea mamei. Nu a fost, nu așa cum ar fi trebuit, nu atât cât ar fi fost necesar. Cum să accepți ca proprii copii să-și piardă identitatea? Ziua nașterii e unică, e o dovadă clară că ai devenit părinte.

Tara Westover se naște a doua oară la vârsta de 9 ani, iar în etapa în care orice domnișoară ar fi putut visa la orice, ea a văzut, pentru prima dată în viața ei, cum arată o sală de clasă. Pe când poate noi uram școala, cea mai mare dorință a ei era să învețe, să se ridice deasupra tuturor limitărilor impuse. De alții, de neștiință, de teamă. Întâlnirea cu colegii, profesorii sau doctorul a trezit în ea teama. Chiar și teama i-a fost alături ca să reușească.

Învățare – nu te grăbi, binele stă foarte bine ascuns în situații limită

Nu s-a citit deloc ușor. Nu am putut să nu simt un nod în gât la fiecare nedreptate pe care a fost Tara nevoită să o îndure. Crezi că-i nedreaptă viața cu tine? Mai gândește-te! Nu cumva oamenii de lângă tine sunt cei nedrepți? Da, viața e grea, iar unele persoane o fac să devină imposibil de înțeles.

O educație precară nu te face om, dar lipsa educației, te transformă într-o umbră, fără nicio șansă. Tara Westover era singura fată dintr-o familie de mormoni, care adoptă severitatea ca și principiu de bază în viața lor de zi cu zi. Retrași din fire, deciși să trăiască cu toții înconjurați de restricții. Nu vor să depindă de nimic din afara vieții lor limitate de propriile idei.

Tara nu a fost menajată absolut deloc, a muncit cot la cot cu frații și tatăl ei. Niciunul din copiii familiei Westover  Dar nu munca, rănile și urmele efortului o dureau cel mai tare pe aceasta.  A fi fată între atâția frați nu e un handicap – așa cum vrea să evidențieze tatăl ei. Tara Westover e de admirat și pentru faptul că nu a lăsat handicapul psihologic să-i influențeze decizia de a-și depăși condiția.

De pierzi ori de câștigi, continuă

Învățare nu îți spune cum să reușești în viață, Sau cum să o iei de la capăt, chiar și în momentul în care ești un biet nimeni și nu ai mai mult decât nimic. Memoriile Tarei Westover sunt doar o dovadă mai mult decât clară că se poate. Da, se poate și e nevoie să ai și puțin noroc. Dar acesta se naște din dorința pe care o ai.

Cum să nu citești cu sufletul la gură? Cum să nu suferi, ca apoi să te bucuri că și-a vindecat aripile, că a învățat să zboare?

Dacă pierzi sau de câștigi, mergi mai departe. Odată ce ai făcut un pas în afara captivității – nu doar cea fizică, ci și cea mentală și sufletească, nu ai decât o cale: tot spre înainte, niciodată înapoi.

Tara e de două ori norocoasă. Are noroc să întâlnească oamenii potriviți, dar mai ales oameni care să înțeleagă situația ei. Oamenii care au ajutat-o, au simțit că ea își dorește schimbarea. Dorește ceva mai bun pentru ea – și nu numai, căci dacă ea era bine, familia ei era ajutată să fie la fel.

Al doilea motiv ar fi chiar atitudinea și comportamentul familiei față de ea. Chiar așa? Da. Dacă nu ar fi trăit așa, nici ea nu învăța, nu căuta. Fără situația asta dezastruoasă, ea nu avea motivația de a ieși în lume. Multe oportunități ar fi ratat.

Învățare – ești mai mult decât ți se spune

Tarei Westover i s-a spus mult prea puțin în familie. S-a cerut mult de la ea, primind puțin. Dar suficient pentru a putea decide că poate mai mult și că merită mai mult.

Ce poate face izolarea de tot ce e dincolo de casă și familie. Până să înțeleg că Gene Westover are probleme – cel mai probabil suferința lui erau tulburări bipolare, am avut o groază de motive să-l judec, să mă supăr și să-l acuz de lipsa umanității.

Mama autoarei a fost moașă și vindecătoare. A reușit cu tratamente naturiste să vindece răni grave și comoție cerebrală. Aceste evenimente nefericite mi-au făcut pielea de găină. Dar mama nu reușește să o vindece pe Tara de maltratarea fratelui. Nici de amenințarea continuă a tatălui. Viața în familie nu i-a fost ușoară, viața dincolo de ei a fost plină de necunoscut.

Așa a învățat să se cunoască și să-și înțeleagă mai bine familia. Pentru străduință, pentru că greul nu a fost motiv de întoarcere din drum, vocea Tarei devine vocea sufletelor captive în propriile vieți.

Fie că admiri o astfel de poveste, fie că o critici, nu are niciun fel de importanță. Scopul e altul. De fapt, habar nu am dacă Învățare are vreun scop anume. E esențial să iei din ea ceea ce te te poate face un om mai bun.

Învățare (Educated) a apărut  în anul 2019, la editura Publica/Narator.

 

 

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.