Acum ceva vreme am primit de la Cristina o provocare pe care am tot amânat timp să o fac din lipsă de… stare (a se înțelege timp, chef, inspirație). Este foarte drăguță și interesantă, căci provoacă bloggerii să împărtășească cu ceilalți tot ce le place, tot ce iubesc să iubească. O să vezi mai jos tot ce trebuie să faci și cât de simplu este totul.
Dacă vrei să răspunzi și tu acestei provocări, te invit să o preiei, dar să-mi lași și mie un link să văd postarea ta. Toată treaba asta se numește ”instigare la frumos”.
Cristina a răspuns prea frumos acestei provocări. Trebuie să citești ce iubește ea să iubească.

Iubesc să iubesc

Iată provocarea: Realizați o imagine, o serie de imagini, citate, articole, filmulețe sau desene, orice vă face fericiți, tot ce iubiți voi. Adăugați la această postare imaginea de mai sus și provocați-vă măcar un prieten să facă asta, pe blog, pe twitter sau facebook, tumblr, google, instagram. Motivul este simplu. Violența din jurul nostru, prea multă, prea pătimașă, îndeamnă la răutate, la ură, la suferință și nu mai vreau să văd asta. Finalitatea este următoarea: ce simțiți când vă lăsați în voia sentimentelor? Când vă așterneți cele mai frumoase amintiri, momente, persoane pe hârtie, când pictați, când priviți apusul. Zâmbiți? Ei bine, iată finalitatea. Dacă, pentru o clipă, am reușit prin această provocare să vă fac fericiți, mi-am îndeplinit sarcina.

Inițial mi s-a părut mai simplu, dar să știi că nu mi-a fost ușor să aleg. Ai să vezi că la loc de cinste, în aproape toate imaginile primului colaj se învârt în jurul cărților, căci DA! IUBESC și cărțile mă fac FERICITĂ și mă fac să ZÂMBESC INSTANT.
Așadar.. să o luăm ușor cu începutul și să-ți explic – asta dacă nu cumva e deja prea clar deja.
Așa cum am spus… și cum poate am dovedit-o până acum de n ori, cărțile și lectura fac parte din tabloul zilnic, fac parte din viața mea și nu aș putea să renunț la ele – cărțile și obiceiul meu ”prost” de a le citi pentru nimic în lume! Cărțile mă relaxează, dau valoare timpului meu – îl fac și mai prețios decât este, mă  transformă și mă ajută să trăiesc mai multe vieți într-o singură viață? Ce aș putea să cer mai mult?
Știi ce e cel mai plăcut? Faptul că fericirea oferită de cărți poate fi dublată, triplată etc. Pot să fiu cât de fericită vreau eu. Nu am nevoie decât de o carte (cărți) și alte câteva lucruri simple și necostisitoare (sau nu foarte costisitoare).
Înghețata mă face cea mai fericită – după cărți desigur. Mă cucerește și mă determină să o iubesc de fiecare dată când o consum. Ador  înghețata! Nu aș putea să spun că am doar un sortiment de înghețată preferat, dar sunt atât de multe delicatese încât cu greu rezist să nu mănânc… câte una din fiecare fel. Dar totuși… oricât de bună ar fi înghețata din comerț, tot cea naturală, făcută în casă este mai bună și mai sănătoasă.
Fructele sunt o altă ispită căreia nu îi pot rezista. Îmi plac mult fructele și profit de ele cât de des pot, iar ele nu se supără deloc pe mine și nu consideră niciodată că fac abuz de ele. Îmi plac mult cireșele, căpșunile, vișinele, dar abia aștept pepenele roșu! Nici pe cel galben nu-l refuz deloc.
Și dacă tot suntem la capitolul mâncare, nu pot să nu iubesc și să fiu fericită atunci când savurez o prăjitură sau ciocolata delicioasă. Da, știu, nu sunt foarte sănătoase, dar sunt plăcerile mele vinovate. Sunt plăceri vinovate rare, deci mi se iartă, nu?
Iubesc MAREA cea neagră, dar mereu albastră. Și deși nu am mai văzut-o de zeci de ani tot mi-e dragă. Tot nu pot să o uit. Și nici nu pot să o înlocuiesc cu altcineva/altceva. Îi rămân fidelă și poate pentru că sunt născută vara.
Sunt îndrăgostită nebunește de flori, grădini și parcuri verzi, dar mai ales curate. Mă relaxează, mă bucură și sentimentul care mă cuprinde atunci când sunt înconjurată de flori colorate și verdele de smarald.. este imposibil de descris în cuvinte! Pășesc  într-un colț de rai și acolo aș vrea să rămân pentru totdeauna.
Prietenii și copiii. Îmi sunt dragi și de la fiecare învăț mereu lucruri noi. Cu prietenii am multe lucruri în comun, dar cel mai în comun este iubirea pentru cărți. Cum aș putea să nu iubesc și să nu apreciez oamenii care citesc? Cum aș putea să nu-i numesc pe aceștia prietenii mei?
De la copii învăț oricând lucruri noi, spun lucruri trăsnite, inventează cuvinte, pocesc atât de frumos cuvintele, sunt ingenioși, sensibili, nu condiționează, cer, dar și oferă iubire celor din jur. Iar dacă mai și citesc (sau le plac cărțile)… cu atât mai bine.
Iubesc să-mi las sufletul să scrie, să picteze emoții, tablouri multicolore sau în nuanțe și culori reci. mi place să-l las liber, să transmită tot ce vrea el să transmită, sa simtă în versuri, să scrie  cu sau fără sens, să creioneze stări și povești fără personaje, fără nume, fără să fie nevoie de vreun titlu care să-i numească cumva anume sentimentele. Nu mă văd trăind fără poveștile inimii și nu văd cum altfel s-ar bucura sufletul meu de libertate.
Muzica este o iubire veche , dar a fel de actuală. Ascult aproape orie, iar playlist-ul unei zilei este compus în funcție de starea pe care o am.
O simplă melodie mă poate face să râd în hohote, să zâmbesc, să cânt, să dansez, să cad în butoiul cu melancolie, să plâng, să trântesc, să îmi fac planuri. Cu muzica alături sau uneori, doar în minte, scriu… sau pur și simplu mâzgălesc o hârtie – stresul uneori ia forme nebănuite. Dar muzică îmi oferă inspirația, soluția și modul perfect dea da imaginației un sens.
Iubesc filmele pe care le vizionez cu plăcere oricând, la orice oră din zi și din noapte, chit că e luni, chit că e joi sau duminică. Nu-mi aleg momentul de vizionat filmul, ci filmele își aleg momentul să apară în viața mea. Ecranizările după cărți, acțiune , drame și comedii. Toate îmi condimentează zilele, indiferent de vreme sau anotimp. Ce filme interesante ați mai văzut? Recomandările voastre sunt binevenite. Serialele vă plac? Cred că și mie mi-ar plăcea dacă aș ști ce să aleg, căci altfel le-aș vedea pe toate, dar nu mai ajung s văd nici unul măcar.
O să spui că am înnebunit, dar îmi iubesc mult curtea casei. De ce? Pentru că aici am un minunat balansoar pe care-mi place să privesc cerul, să ascult splendidul cântec al naturii. îmi place să ”zbor” spre înalt. De fiecare dată balansoarul mă face să mă simt copil fără griji, un copil pregătit mereu să se joace.

Oricât de plăcută ar fi muzica sau lectura, am momente în care iubesc liniștea. Uneori simt nevoia să mă bucur de ea și nimic altceva, să o las pe ea să vorbească, să se agite, să se manifeste, iar eu doar să stau, să o ascult și să-i apreciez spectacolul.
Atât de mult iubesc liniștea că o numesc fără să ezit ”cea mai bună prietenă a mea”. Atât de mult iubesc liniștea încât mi-aș dori un tricou exact ca cel din imagine.
Iubesc să iubesc foarte multe lucruri, dar astea cred că sunt cele mai importante pentru mine acum.  Sper că cele peste 1000 de caractere să nu-mi plictisească cititorii, ci să-i motiveze să scrie și ei despre tot ceea ce iubesc și îi face cu adevărat fericiți!