Acest articol este o altă noutate pe Bookcaffe. Și deși ar fi trebuit să apară online încă de pe 30 iunie, dar și să respecte oarecum ordinea exactă a evenimentelor din luna iunie 2015, acest lucru nu s-a întâmplat din cauza lipsei de timp și a imposibilității mele de a mă sincroniza.

Așa cum spune și titlul articolului, în fiecare lună voi scrie toate motivele pentru care simt să mulțumesc din tot sufletul. Majoritatea motivelor de recunoștință vor fi pentru cărțile primite, dar nu numai, căci într-o singură lună adun multe motive de bucurie literară sau nu. Iar prin acest articol îmi doresc să mulțumesc tuturor celor care-mi dăruiesc motive de fericire maximă, motive de bucurie sau motive care-mi schimbă starea de spirit. Sigur.. le mulțumesc tuturor, dar la fiecare sfârșit de lună vreau să le mai mulțumesc o dată și să rămână aici și scris.
Nu-mi doresc să uit pe nimeni – de asta mi-am dorit ca totul să fie aranjat cronologic, iar pentru asta..îmi promit să scriu articolul asta timp de o lună, iar în ultima zi să-l fac și public.
Mulțumirile mele în luna iunie 2015, se îndreaptă către:
Cristina Nemerovschi. A fost foarte drăguță, căci mi-a scris în luna mai, chiar înainte de Bookfest 2015 și mi-a spus că-mi va trimte imediat după eveniment cea mai recentă carte publicată. Am acceptat-o (cu greu, căci mai am de lucrat mult la capitolul ”a primi gratuit”, în schimbul unei recenzii aici, pe blog. Păpușile au ajuns pe 2 iunie 2015.
Alexandru Voicescu. Deși nu știam, în coletul Cristinei, alături de Păpuși, se afla și romanul de debut  – și lansat la Bookfest 2015, Malad semnat de Alexandru Voicescu.  Cartea era deja pe lista mea de achiziții viitoare, dar nu mă așteptam să ajungă la mine atât de repede. Chiar am avut parte în acea zi de o surpriză infinit mai mare decât mi-aș fi închipuit că va fi întâlnirea cu Păpușile Cristinei.
Dianei Farca. Cu ea am vorbit puțin pe Facebook. A fost o discuție ușoară, sinceră și foarte productivă (pentru mine) despre viață, iar la final, în schimbul cărții ei – La limită,  i-am promis că o să-i trimit un exemplar din cartea mea atunci când va fi scrisă de mine și publicată cine știe de care editură.
Prietenilor mei Andreea și Radu Olariu. Cu ei m-am revăzut după un an. Reîntâlnirea cu ei a fost și este întotdeauna o deosebită plăcere! Dar vreau să le mulțumesc pentru faptul că niciodată nu mă uită, că vin să mă revadă mereu când au drum acasă. Că-și fac timp și pentru mine oricât de puțin ar staționa acasă, în România. Am copilărit și crescut cu Andreea alături, iar acum ne leagă o prietenie strânsă, care nu ține cont de distanța România – Finlanda. Deși ne-am revăzut e 11 iunie, nu au uitat de ziua mea și niciodată nu uita să-mi facă mereu câte un cadou de suflet. De data aceasta o carte: Ultimul cântec, Nicholas Sparks – pentru că știu faptul că sunt nrbuna îndrăgostită mereu de cărți.
Mulțumesc tuturor prietenilor, cunoscuților și necunoscuților pentru urările și gândurile pe care mi le-au transmis de ziua mea de naștere. Câteva sute de mesaje au reușit să însenineze ziua și să o facă puțin mai bună și mai frumoasă. Alții au stricat-o, voi toți ați schimbat-o, în bine.
Doinei Roman. Căuta un cititor pentru Pragul (I și II), iar Diana a devenit îngerul care a adus autoarea și cărțile ei în viața mea. Pentru ce? Pentru a o înfrumuseța, clar! Cărțile ei au ajuns în cele mai cititoare mâini.
Colegei mele Diana de la GoodRead.ro. M-a primit în viața ei, în echipa pe care o conduce. Și-a deschis brațele larg atunci când am început colaborarea cu site-ul care se află în topul preferințelor mele în domeniul site-urilor de cultură. Am primit de la ea, în urma unui concurs pe blogul ei, o carte – Alint, Romain Gary (Emile Ajar). Ea a fost bună cu mine și tot ea m-a răsplătit prima. Dar nu din acest motiv o iubesc!
Anca Vieru Mi-a făcut o surpriză plăcută scriindu-mi și exprimându-și dorința de a-mi dărui romanul ei de proză scurtă, Felii e lămâie. Am fost surprinsă de faptul că m-a ales tocmai pe mine să-i citesc  cartea. Mulțumesc pentru cadoul minunat și pentru încrederea acordată, mie și blogului meu mic și poate neînsemnat
Deliei Oltea Rusu. O abordare timidă și o formulă de adresare care brusc m-a făcut să mă simt foarte matură și importantă. Un suflet cald de femeie specială mi-a cerut datele de contact pentru că voia să-mi trimită cartea Sârme și portocali, apărută la Editura Herg Benet. Știam că e dorința Deliei, dar eu am fost impresionată multe zile după aceea. Nu am făcut nimic să merit cartea, dar mă bucur că Delia mi-a oferit o parte din ea și că o am alături de mine de acum înainte.
Radu Găvan. Mă impresionează autorii care citesc bloguri. Mă impresionează autorii care își urmăresc cititorii sau prietenii virtuali. Radu Găvan a tras cu ochiul pe blog și așa a aflat că-mi doresc să-i citesc și eu cartea Exorcizat – despre care am auzit numai lucruri bune. Pe 29 iunie am primit cartea și își așteaptă cuminte rândul la citit și recenzie.
Sufletului care mă ascultă și mă simte chiar și atunci când nu e lângă mine, chiar și atunci când nu vorbim. Pentru că mă iubește și mă acceptă așa cum sunt. Pentru că mă alintă, mă ceartă, mă  iartă, mă mângâie ți mă liniștește. Mă împacă atunci când alții mă supără, mă îmbrățișează când alții mă îmbrâncesc și mă face să rând când alții aduc lacrimi în ochii mei
Nu știu ce-a făcut să merit atâtea daruri, atâta atenție și bunătate din partea prietenilor și autorilor care mi-au oferit cărțile, dar știu sigur un lucru: odată ce cărțile lor au ajuns la mine, cei mai sus menționați nu mai sunt doar autori, ci au devenit prieteni-autori. Toți au devenit prietenii mei dragi și foarte apropiați de sufletul meu.
Vă mulțumesc tuturor pentru prietenie, pentru suport și pentru încredere, iar pentru cei care mă știu ca fiind mereu o nebună îndrăgostită de cărți.. lor le mulțumesc pentru faptul că mi-au alimentat – și continuă să o facă fără efort nebunia și iubirea pentru cărți. Le mulțumesc pentru faptul că ei mi s-au dăruit fără frică și fără rezerve, că mi s-au arătat exact așa cum sunt ei cu adevărat. Eu îî vă, îi simt și îi accept!
Sper că nu am uitat pe nimeni, iar dacă am făcut-o… îmi pare rău. A fost fără intenție.
Mulțumesc e prea puțin, dar locul în inima mea e garantat și sigur!