Nebuni din iubire sunt cei care iubesc prea mult? Sau poate cei care luptă pentru iubire – un drept pe care fiecare îl are și nu îl poate pierde vreodată. Sunt nebuni de iubire cei care dau totul din prea plinul sufletului – cu bucurie, fără așteptări sau doar ca să nu piardă persoana iubită?

Nebuni din iubire, romanul despre care n-am știut niciodată prea multe informații. Și nici n-am citit nimic dinainte de a mă lăsa purtată de povestea asta – necunoscută, dar și plină de emoții. E oare mai bine să fim nebuni din iubire? Și din iubire să acționăm, să devenim ”îngeri” și ”salvatori” , fără să ținem cont de exterior, de intuiția care ne avertizează că e prea mult – sau că ne mințim singuri. Suntem nebuni din iubire sau din lipsa ei. Desigur, contextul dă și răspunsurile posibile – există suficiente și nici măcar unul nu este greșit. Iubirea (se) simte, nu greșește.

Nebuni de iubire este genul de roman care m-a ”păcălit” suficient cât să nu renunț la lectură. Doar am renunțat la o analiză atentă – cu despicat firul în infinite ipoteze. Din iubire ne aruncăm în necunoscut, în ape învolburate și tulburi, în situații imposibil de explicat, în labirintul emoțiilor. Din iubire suferim, plângem, criticăm, acuzăm și rănim. Cu ajutorul Iubirii ne modelează viața după Chipul și Asemănarea Sa. Iubirea ne transformă, ne face mai buni – iubirea suntem noi. Nebuni din iubire – nu e o patologie fără vindecare. Cel puțin,  nu în povestea asta.

Nebuni de iubire  – Singurătate, Durere și-un Adam

Când acesta e titlul, te aștepți la o poveste de iubire – iubire cu năbădăi, cu acțiuni duse la extrem, cu decizii radicale, replici tăioase, răzbunare. Cumva, la iubire toxică, m-am așteptat, la o relație ce scârțâie din toate încheieturile – și care are să se sfârșească dureros de trist și cu multă suferință pentru una dintre părți.

Soledad (Singurătate) e genul de femeie care iubește până în ultima clipă. Am simțit-o rănită, descurajată și nefericită încă de la început, când căuta pe internet un bărbat cu care să se afișeze în public – în fața fostului amant. Răzbunare sau nevoia acută de a arăta acestuia că poate și fără el, că viața ei nu s-a terminat doar pentru că el a părăsit-o. Părerea mea? Puțin din ambele, dar nu în proporții egale. Doamne, să nu te pui niciodată cu o femeie rănită că iese prăpăd – chiar dacă numai ea plânge.

Adam este cel mai potrivit bărbat care o va însoți pe Soledad și va juca rolul în viața femeii. Oare a spera că-l va întoarce din drum? E vorba de Soledad, dar nu e niciodată nimic exclus, să știi. Ce se va întâmpla între cei doi pe mai departe? Cert e că nu povestea dintre ei abia începe, iar continuarea nu-i numai lapte și miere – vorbim despre Soledad și acțiunile ei – din iubire?

Nebuni din iubire – Frumos, dar cât de real?

Soledad își cumpără clipe de fericire, plătește pentru a gusta fericirea fizică și nu regretă o secundă nimic din ceea ce ajunge să facă pentru Adam: îi cumpără haine, plătește orice, de parcă el nu ar fi escortă de lux și n-ar avea de niciunele.

Pe tot parcursul lecturii am stat ca pe ace. Pentru că am trăit mereu cu senzația că Adam va călca strâmb, că o va dezamăgi sau trăda pe Soledad, căci până la urmă el nu i-a jurat credință veșnică. Și nu numai eu am așteptat ”lovitura de grație” a lui Adam. De câteva ori chiar Soledad l-a suspectat, a stat cu frica în sân, i-a zis ”da”  deși intuiția ea o avertiza și o indemna să spună ”nu”. De fiecare dată Adam reacționa, chiar o jignea. Dar îl primea întotdeauna, îl ajuta cum putea – asta se traduce chiar și prin renunțarea la sine.

De ce se revine la sentimente mai bune? Pentru că prea îi este cunoscută senzația de singurătate, durere, abandon și teamă. În momentul în care descoperă povestea rusului Adam, frica o cuprinde. Renunță? Nevoia ei de a dărui, se a se dărui și de a conta pentru cineva e întotdeauna mult mai mare – și mai puternică.

Bunătatea lui Soledad poate exista în realitatea actuală? Greu de crezut în posibilitatea asta. Sigur, ceea ce a făcut, în final, Soledad în privința bărbatului, reprezintă idealul, iar realitatea poate fi oricum acum, dar nu ideală. Cum te păcălește Nebuni din iubire? Te cucerește și imediat după lectură, la cald, simți că povestea asta e minunată. Dacă trece timp – ca în cazul meu, mintea începe să-ți spună că e frumos, dar nu e verosimil. Tot e o poveste bună, fie că te lași condus de emoții sau de rațional.

Nebuni din iubire –  Cât bine faci pentru alții?

Mai ales cuiva care poate pleca oricând, care nu ți-a promis nimic. Și pe care-l cam prinzi cu mâța în sac de câteva ori. Ai putea să-i faci bine atunci când nu mai e niciun dubiu: te-a mințit,  trădat și îți și recunoaște asta – cu ochii rugători să nu-l trădezi și tu la rândul tău.

Nu știu răspunsul tău, știu că Soledad poate toate cele de mai sus. Și face totul cu atâta dedicarea – de parcă viața iubitului ei ar depinde de ea, de efortul și cât de persuasivă este ea în tratativele cu amenințarea în persoană.

Cine poate face asta? Numai o femeie care iubește prea mult, poate doar Soledad face parte din Clubul celor nebuni din iubire. Există și excepții care întăresc regulile, depășesc firescul și se sacrifică în numele umanului din interior – sunt oameni prea buni pentru lumea în care trăiesc.

Nebuni din iubire – Început și sfârșit. Între ele sacrificiu în numele binelui

Soledad e sora geamănă a lui Dolores (Durere), dar povestea eu este și mai tristă – și prea puțin prezentată în carte. Singurătatea și Durerea ar trebui să fie împreună, ca să-și facă reciproc viața mai ușoară. Nu sunt împreună.

Dacă Dolores e atât de bolnavă, singurul loc sigur este acolo unde își trăiește liniștită fiecare zi. Libertatea ei nu e în pericol. Tot ce înseamnă Dolores este în siguranță, iar asta o face cu adevărat fericită.

Soledad, în schimb, se bucură de libertatea de a trăi așa cum simte că e în siguranță, Nu decide altcineva pentru ea, dar singurătatea nu-i ușor de dus. Ai putea zice că ea deține unul dintre cele mai prețioase accesorii: libertatea.  Emoțional se leagă de fiecare bărbat pe care-l întâlnește. O ajută pe moment sau pentru o perioadă. Apoi doar  o ”condamnă” cumva la și mai multă singurătate. Cum e cel mai bine în cazul ei?

Nebuni din iubire? Mai bine echilibru în toate, chiar și în iubire.

Toată povestea asta se putea termina urât – și dacă autoarea alegea un astfel de final nu era unul rău, ci unul veridic. Cine a schimbat direcția? Nimeni altcineva decât Soledad și alegerea ei  – făcută dintr-un impuls. O simplă decizie a schimbat totul. S-a schimbat finalul pe care mi-l imaginam tragic.

Nebuni din iubire și alegeri care schimbă vieți – și a celui care ajută și a celui care este scos din cea mai grea situație în care a intrat singur.