Nicholas Sparks este autorul pe care l-am descoperit prima dată nu prin cărțile scrise, ci prin filmele care s-au făcut după poveștile dăruite tuturor. Am văzut filmul ”O plimbare de neuitat” și după un an, din întâmplare, am dat și peste cartea cu același titlu. Am citit-o deja de două ori și mi se face dor de emoția transmisă prin intermediul acestui roman. Așa mi-a intrat Sparks la suflet. Pentru totdeauna.

Am avut o perioadă în care zilnic vizionam câte trei-patru filme, toate de dragoste sau drame puternice, care îmi curățau ochii și sufletul. Singurul film pe care îmi amintesc totuși că l-am mai văzut este filmul ”Message in a bottle” și  mi-a plăcut la fel de mult. Dacă nu mă înșel cartea e Mesaj de departe și nu, nu am citit-o imediat după vizionarea ecranizării.

Am văzut două filme și am citit două cărți – cel puțin, atât îmi amintesc în acest moment.  S-ar putea să fi îmbătrânit atât de tare încât să fi uitat restul.  Nu vă supărați pe mine, dar la 36 de ani orice se poate, mai ales în cazul meu. Depășind momentul, voiam să mai spun că, deși nu am mai citit, deși am părut mai puțin interesată de autor, doar am părut. De fapt,  am cumpărat toate cărțile autorului, chiar și pe cele despre care am tot citit în online că par a fi scrise de altcineva, nicidecum de Nicholas Sparks.

Le păstrez pentru atunci când uit mesajul lui.

Nicholas Sparks – romantic, dramatic, de suflet

Acel Sparks care scria romane ce imediat, ca prin magie, deveneau bestseller-uri m-a cucerit iremediabil și pentru totdeauna. De Sparks care parcă-mi spunea că mi-e aproape de suflet, că-mi simte durerea, că știe ce simt, mi-e dor. Mi-e dor de romane calde, de suflet, dar cu multă dramă. Nu-mi place să mă sabotez singură, dar întotdeauna mi-au atins coarda sensibilă un stil aparte, un subiect greu de digerat, o temă profundă. Nicholas Sparks e genul de romancier care sfarmă durerea în mii de bucățele – ca să nu mai poată niciodată să revină la fel de intensă.

În timp ce scriu acest articol, mi-am amintit (se mai întâmplă și minuni de astea) că am mai citit Nunta și Miracolul, dar, acestea două, am descoperit că fac parte din serii, iar eu, neștiind prețioasa informație, am citit după cum mi-a cerut inima, nu neapărat în ordinea în care era absolut necesar. Sparks a scris și serii, nu doar romane?

Tot ce-am citit de la Nicholas Sparks e romantic. Dar nu doar atât. Romantismul se împletește perfect cu dramaticul. Nu știu dacă sunt ingredientele succesului său, dar știu că mie îmi place extrem de mult să-l citesc în momente dificile, în care nu mă mai regăsesc și am nevoie să pricep că eu nu am, de fapt, probleme, ci doar pase proaste. Nici nu vreau să știu dacă romantismul este proporțional cu dramatismul, dar combinația asta e perfecțiune – pentru mine, evident.

Mesajul lui Nicholas Sparks mi-e de un real folos, chiar dacă sperie!

Nicholas Sparks – Trăiește înainte să mori!

Cred cu tărie că dramatismul dă toată savoarea poveștilor pe care le scrie autorul. Dramaticul e cel care ajută mult, în sensul că… Omul se recunoaște în situație, omul de rând trece prin aceleași încercări, dureri, frici, neputințe, neacceptare, boli, tratamente și dorința bruscă de a se vindeca, de a trăi un miracol – care să-i mai dea o șansă să-și trăiască viața.

De ce iubesc romanele (publicate la noi acum ceva ani) lui Nicholas Sparks? Le iubesc doar pentru simplu fapt că nu sunt numai niște povești de iubire cu final fericit și blând. Le iubesc pentru că reamintesc (prin dramatism) că viața e una, că ar fi bine să trăiești înainte să mori, că nimeni nu e etern și că toate cumpenele te fac mai puternic, nu toate au scopul de a te scoate din scena vieții. Îți și arată care sunt adevăratele probleme în viață, iar manichiura stricată nu e una dintre ele.

Viața e pentru cei cu adevărat puternici și curajoși. Pentru luptători pregătiți și hotărâți să învingă,  pentru cei care vor să se bucure și să simtă CĂ trăiesc, prin modul CUM aleg să-și ardă lumânarea vieții.  Viața e despre anii trăiți în ceea ce primim, fără să cerem, fără să fi făcut ceva pentru a o merita, nu despre vârsta din viața ta.

Trăiește înainte să mori e un mesaj clar și puternic, regăsit de mine în două cărți  până acum: ”A walk to remember” și ”Dorința” – romanul despre care voi scrie curând și aici, pe blog.

Nicholas Sparks – realitatea se poate schimba

Nicholas Sparks e un autor empatic. E autorul care își conduce personajele pe drumul durerii, dar niciodată nu le lasă singure. Le dăruiește cumva miracolul prieteniei. Așa e și în viață: în majoritatea cazurilor, veștile dramatice nu vin doar cu lacrimi și durere, ci și cu ajutor divin. De fiecare dată se găsește cineva să fie acolo, să te înțeleagă, să te susțină – un suflet care să plângă cu tine, dar care să te și ridice, să te încurajeze, să producă miracolul: să-ți ia gândul de la boală, durere, tristețe și moarte.

În fața unei boli despre care știi că nu e 100% vindecabilă și că totul depinde de tratament, de organism și de tăria mentală, ce se întâmplă? Începe o luptă, o dublă luptă – ambele la fel de grele și imposibil de dus de unul singur.

Care e partea bună din partea rea? Căci orice rău conține și binele – pe care greu îl mai vedem. Boala sau declanșarea ei, te face puternic, îți arată cine îți este prieten adevărat, cine îți este cu adevărat alături. Cumva te și ”forțează” să începi să faci din nou lucruri pe care nu le-ai mai făcut (din motivele clasice deja), să te gândești să faci ceva ce nu ai făcut niciodată, să te bucuri de lucruri mărunte, să nu mai amâni anumite călătorii, să cunoști oameni. Orice în afară de izolare.

Realitatea se poate schimba într-o secundă, dar după… aceeași realitatea schimbată te poate ajuta să trăiești într-o zi, cât alții într-o lună. Poți învăța să trăiești cu adevărat abia spre finalul vieții. E păcat, nu-i așa? Și cu toții facem la fel.

Nicholas Sparks e unul din autorii ce reușește să-mi schimbe starea interioară aproape instant și să-mi dăruiască emoție în fiecare poveste.

Foto credit: site autor