Uitasem cumva cât de mult mă bucur atunci când descopăr autori români. Am uitat cum e să devorezi o carte în tăcerea nopții și cum e să nu simți cum zboară orele atunci când reușești să te cufunzi în lectura unei cărți – a cărei copertă ți-a adus primăvara în suflet încă de la prima..privire.
Vei spune că urmează să-ți scriu că mi-a plăcut cartea și că mă grăbesc să laud cartea Azi, mâine și pentru totdeauna de Anne K.Joy. Că o să mă stresez tare până o să ridic în slăvi, pe un pedestal –  carte care nu-ți spune nimic prin copertă.   Să o luăm pe rând..
Am primit cartea, da! Nu  știu cum să-ți zic, dar nu sunt aici să ridic în slăvi nicio carte, nu sunt aici să critic pe cineva – carte, autor sau om. Sunt aici să scriu, sunt aici să dăruiesc din emoțiile sufletului. Eu nu  sunt cu lăudatul și criticatul – titlul de blogger nu-mi oferă această opțiune. Nu sunt aici doar pentru că un autor român mi-a dat o carte a sa pentru recenzie. Sunt aici de bună- voie, din dorința mea de a împărți cu ceilalți – bucuria, emoția, timpul meu .  Nu sunt aici pentru a-mi arăta susținerea pentru autorii români, doar pentru că sunt autori români. Și nici nu o să vorbesc frumos despre cartea asta doar pentru că am primit-o gratis, iar asta m-ar obliga cumva să scriu ”de bine”.
Și dacă nu-ți spune coperta cărții, de ce trebuie judecată o carte? Și dacă nu-ți spune coperta, poate își spune fiecare pagină dintre coperți, nu? Mie mi-a spus multe și mi-a transmis o stare de bine. Și mi-a plăcut că nu a anticipat nimic din ceea ce urma să aflu citind.
Îmi place o carte atunci când îmi oferă ocazia de a intra în poveste, în acțiune și în sufletul personajelor. Îmi place o carte atunci când, pe lângă povestea de iubire, pe lângă întâlnirea fulgerătoare dintre protagoniști (care pentru unii par lipsite de realism), pe lângă tachinări – toate elementele tipice unui roman de dragoste, mai are și altceva. Ceva precum personaje cu un trecut tumultos, cu secrete, care se simt rătăcite, care suferă, care nu cred că merită fericirea, care știu că sunt pe drumul greșit, dar care fiind forțate de împrejurări, fac alegeri nepotrivite. Îmi place o carte care-mi face inima să tremure, care-mi fură somnul și care știe să mă facă să nu mă simt obosită. Concluzia simplă este că mi-a plăcut cartea Azi, mâine și pentru totdeauna de Anne K, Joy.
Azi, mâine și pentru totdeauna de Anne K. Joy m-a cufundat în magie, într-un colț de suflet închis – unde orice e posibil. Este modul în care mi-am reamintit de puterea din viața noastră. Nu la puterea fizică mă refer acum, ci la puterea iubirii, la puterea iertării, la puterea de a crede din nou în sine, de a crede în puterea schimbării și în magie, în miracole.
Azi, mâine și pentru totdeauna mi-a reamintit de modul superficial în care ne trăim fiecare zi, dar în care ne mințim că suntem fericiți, că ne place munca și că nu ne deranjează stresul, că nu ne lipsește nimic, că avem de toate, căci de asta mincim, nu?
Adevărul este că des uităm că fericirea nu e doar muncă, nu doar banii câștigați, iar relațiile în care intrăm cu ochii închiși, nu ne aduc întotdeauna pacea, liniștea, iubirea și fericirea adevărată. De cele mai multe ori, rutina, mulțumirea cu puțin și ideea că nu avem timp de iubire, relații solide și o viață liniștită, ne țin departe de realitate, de adevărata împlinire și nu mai avem timp să vedem ce ne înconjoară, nu mai simțim, nu ne mai bucurăm cu toată ființa, ci numai la suprafață.
Azi, mâine și pentru totdeauna și Anne K. Joy ne dau un imbold, ne strunesc printr-o poveste care scoate la suprafață toate rănile, secretele, ne eliberează de măști și ne aduce în fața ochilor adevărul – pe care am fost ocupați să-l vedem sau ne-a fost imposibil să-l acceptăm.
Meredith și Dustin se cunosc întâmplător, în cel mai bun moment și în cel mai hilar mod, ar spune unii. Iar ceilalți, ar spune că e imposibil, că-i forțat, că pare atât de ireală și clișeică întâlnirea lor – care coincide cu momentul în care s-au îndrăgostit reciproc – și mai clișeic, ar spune câteva voci nervoase.
Hai nu mai fi nervos! De când destinul este clișeic? De când miracolele sunt clișeice? Dacă nu aș fi trăit și nu aș fi fost ”vizitată” de miracole și dacă destinul meu ar fi fost cuminte ca acum mai bine de 5 ani.. și eu aș fi spus: ”Prostii, clișeu, dar nu mă păcălește autoarea pe mine”. Am trăit și am văzut cum mi s-a schimbat viața în doar câteva minute.
Meredith și Dustin s-au salvat unul pe altul, fără să conștientizeze, iar de la prima întâlnire, viața lor s-a schimbat mult, radical. Imediat, destinul a forțat mâna celor doi și i-a lăsat împreună pentru o zi, o săptămână, o lună sau pentru totdeauna.
Schimbarea a continuat, Meredith a părăsit zona de confort, cea care îi oferea confort, iar Dustin a fost forțat să iasă din carapacea lui de om dur, puternic și stăpân pe sine, care controla foarte bine orice situație. Ce destin jucăuș! Și cum s-a mai jucat el de frumos de-a nervii, cearta fără sfârșit, nepăsarea, acțiuni doar de fațadă – s-a jucat intens până amândoi au acceptat realitatea.
Și cum dragostea nu e doar roz și cu floricele, răutatea a dus la momentul în care Meredith pleacă din viața lui Dustin, lăsându-l cu averea, cu femeile care roiesc în jurul său, căci banii și poziția socială este mierea din care speră să guste din nou o păpușă de porțelan.
A plecat, au stat separat, dar cam atât. Ceva le-a unit iubirea, le-a binecivântat iubirea, i-a unit pentru totdeauna, nu doar pentru azi și mâine. Iar când adevărul a fost privit în ochi, Dustin și-a făcut din nou apariția în viața soției lui. Și-a refuzat să plece. a refuzat să lase trecutul în urmă, căci acolo, în acea casă, erau prezentul și viitorul lui.
A fost primit, dar el continua să-și impună deciziile.De ce? De teamă să nu piardă din nou iubirea. Dar a uitat că Meredith nu era sclava nimănui. Un moment de gândire i-a adus adevărul despre Dustin – acel adevăr din trecut, acea durere ce-l mistuia pe interior, acea tăcere a lui a căpătat culoare, a devenit imagine. O imagine tristă, o imagine plină de durere și vinovăție. Secretele și trecutul ies la iveală.
Nimeni nu e perfect, dar mereu există tendința de a exagera, de a ne învinovăți, de a trăi cu povara, cu durerea și greutatea pe suflet, dar și cu teama că adevărul ne va pune la colț, va critica, răni și vom fi respinși. Adevărul va elibera. Iar destinul îți va oferi întotdeauna răspunsuri pe care, conștient sau nu, le  vei ignora. Sau numi coincidențe
Totul e bine când se termină cu bine! Chiar dacă până la bine, există multe piedici, există multă durere, multe momente în care vrei să renunți, să te întorci la viața ta anerioară. Azi mâine și pentru totdeauna este o poveste despre încredere, iubire și despre renunțarea la confort, la ceea ce te face să te simți protejat de trecut, la ceea ce te face să te simți în siguranță.
Azi, mâine și pentru totdeauna de Anne K. Joy este despre vindecare, despre oameni care merită oricând noi șanse – nu doar una, ci mai multe – atâtea câte permiți vieții să-ți ofere, căci ea nu vrea să te chinui, să te târâi, ci să te înalți și să fii fericit.
Azi, mâine și pentru totdeauna este despre sufletul pereche, despre încrederea că fiecare își are pe undeva jumătatea sa perfect potrivită, despre iubirea care vindecă, despre iubirea pentru care merită să riști, să renunți și să o iei mereu de la capăt.
Azi, mâine și pentru totdeauna de Anne K. Joy are pentru fiecare cititor o poveste. Povestea Azi, mâine și pentru totdeauna începe aici și așa. Apoi continuă acasă la fiecare.
Mulțumesc mult autoarei Anne K. Joy pentru cartea oferită, cartea care mi-a spus o poveste pentru suflet. Mulțumesc mult că ai scris o carte care mi-a trezit curiozitatea și pentru celelalte povești – Slavă cerului că mai sunt povești ce-ți poartă semnătura.
Îmbrățișări, pupici și întreaga mea apreciere!
Lectură plăcută!