Am considerat întotdeauna că o carte va ”cere” singură să fie citită la momentul potrivit. Pentru fiecare roman există starea perfectă pentru te putea bucura de călătoria gratuită pe care o dăruiește. Neverland a lui Radu Găvan a fost pentru mine o nevoie de evadare, o necesitate a sufletului de a pleca departe, fără să dea explicații nimănui.

Mi-am dorit și să mă relaxez, dar îmi era destul de clar.. că nu va fi o lectură ușoară, ci doar rapidă. Autorul Radu Găvan nu scrie niciodată simplu, nu relaxează omul, dar îl poartă prin unghere întunecate ale vieții, nu le servește dulcegării cititorilor, ci doar dușuri reci – care să-i trezească, să-i facă atenți și prezenți în realitatea descrisă în carte, nu le dă o poveste cu toate cunoscute, ci îi supune unui test-interogatoriu – mereu te vei întreba câte ceva.

L-am cunoscut pe autorul Radu Găvan.. atunci când întreaga mea ființă a fost exorcizată cu ajutorul unei povești extrem de aievea, dureros de reală, de palpabilă și eliberatoare. Și nici Neverland nu se dezminte, este la fel ca și romanul de debut.

La o primă vedere, Neverland, părea altfel. Și habar nu ai câtă dreptate am avut..încă de la început. Este astfel, dar nu îl ascunde pe autor, ci dimpotrivă, îl evidențiază, îl scoate la lumină , îl ajută și îl valorifică mai ceva ca o nestemată.

Radu Găvan este unic prin stilul de scriere, prin modul cum pune pe tapet realitatea actuală, care ne înconjoară. Care realitate? Aceasta! Realitatea de zi cu zi: panică, singurătate, vină, neputință, dependență, greșală, luptă interioară, fugă, misiune personală, dorința de mai mult, de mai bine și teamă de viitor.

Toate acestea sunt elemente esențiale în Neverland-ul lui Radu Găvan. Fiecare este piesa unui puzzle ce spune și va arăta întreaga poveste perfect așezată. Dacă vrei un cuvânt, unul singur pentru a descrie perfect acțiunea cărții este: carusel (de emoții). Toate acestea creionează o poveste sensibilă, profundă, unică, întunecată, un abis continuu, o fugă de neoprit spre o prăpastie adâncă și fără șansă de întoarcere sau supraviețuire.

În momentul în care viața îți pare lineară, fără nimic nou în ea, în care totul este o rutină și o plafonare.. ești tentat să crezi că nimic nu se poate schimba. Dar viața și neprevăzutul din ea, țin mereu să te contrazică, prin fapte, cât de tare te poți înșela atunci când spui tare și răspicat: ”Mie nu mi se poate întâmpla”. Mai gândește-te o dată!

Neverland de Radu Găvan este o poveste despre degradarea umană, despre schimbarea forțată și durerea care lasă răni adânci în interior. Este despre strigătele de ajutor, fantomele trecutului și umbrele vinovăției – care îl urmăresc la fiecare pas pe tatăl care-și crește singur fetița – într-o garsonieră rece și ponosită.

Neverland de Radu Găvan este despre nevoile unui om, bărbat și tată de a asigura micuței lui confort, o viață luminoasă și lipsită de griji, dureri și întunecimea în care se scaldă chiar el.

Neverland de Radu Găvan este despre dorința de autodepășire, despre nevoia de a o lua de la capăt, despre șansa unui profesor universitar să iasă din conul de umbră în care a intrat odată cu pierderea soției, dar și a stabilității emoționale și familiale.

Gândindu-mă puțin la mesajul tăcut și ascuns ar putea avea titlul romanului scris de Radu Găvan, m-am oprit asupra cuvântului pe care…am simțit că este încărcat de siguranța de a rămâne pe loc, într-o țară care nu duce nicăieri – oricât ai face și orice ai face. Și iar se ajunge la cel mai înșelător, nesigur și provizoriu ”niciodată”.

Dacă tatăl reușește să mai câștige un salariu, încercând să introducă în lumea literelor a unui tânăr, a cărui dorință era să scrie,  din care promite fiicei o călătorie minunată. Bucuria este de scurtă durată, căci știe că a mințit doar ca să-și păstreze jobul bine plătit, iar frica descoperirii minciunii, bagă teama adânc în sufletul profesorului și aceasta face ravagii în interiorul său.

Se spune că scopul scuză mijloacele, iar binele propriului copil, nevoia de bine pentru fiica sa, îl va conduce în hăul, îl va determina să facă orice – totul..pentru ca fiica lui să nu simtă gustul amar al dezamăgirii.

Ziceam de niciodată. Ei bine, niciodată nu știi ce îți pregătește Radu Găvan, nu știi niciodată unde ajungi citindu-i povestea. Nu știi niciodată ce-ți pregătește autorul, dar întotdeauna surprinde, iar pe mine.. mereu plăcut, cel puțin până acum. Poveștile ce îi poartă semnătura te lasă fără grai, te fac să tremuri, îți aduc inima la gât. Iar deznodământul nu este niciodată cel așteptat. Reușește să te poate pe unde nici nu crezi că poți ajunge, oferind întotdeauna o cireașă de pe tort, la care nici nu te gândești.

Ce-mi place la cărțile scrise de Radu Găvan? Îmi place că evidențiază fix ceea ce s-ar vrea ascuns cât mai adânc de alții, poate chiar și față de tine, fix ceea ce doare. Fii mereu pregătit să acționezi din instinct, fără să ai la îndemână un plan, fără să știi ce urmează și întotdeauna lasă-te purtat de valul trăirilor vizibile și emoționale.

Cartea Neverland de Radu Găvan mi-a invadat mintea, căci nu ai cum să citești și să uiți ușor povestea. Mi-a rămas gândul la final, la întreaga ploaie de emoții. Radu Găvan nu scrie, ci pictează povești pe pânza vieții.