Nu știu dacă generația Facebook va mai putea spune că a avut parte de o copilărie de neuitat, dar mă consider atât de norocoasă că fac parte din generația cu cheia de gât și cu vacanțe de vară petrecute la bunici – zile pline de emoții sonore.

Erau zile, seri și nopți albe petrecute alături de zeci de tineri nebuni și frumoși, alături de care am strâns amintiri de neuitat în albumul vieții. Milioane de zâmbete, emoții și iubiri care mi-au îmbrăcat inima în veșnică fericire – la care nici să vreau nu aș putea renunța. Fiecare vară mi s-a tatuat pe suflet.

Întruna din verile în care nu știam de probleme, de frici și nimic nu mi se părea imposibil, o melodie românească mi-a rămas în suflet, iar astăzi revin la ea – de dor și de drag. Primele acorduri îmi amintește de prima întâlnire cu un verișor – un om drag, un suflet rebel, nebun, dar atât de bun!

Inima te cheamă a celor de la ASS XX: anul 1999 și cei 13 ani ai mei. Piesa asta nu te poate duce cu gândul la veri, ci la o poveste de iubire care-ți poate marca adolescența. Pentru mine nu e cazul,  dar îmi place să cred că pe verișorul meu inima mea l-a chemat – gașca noastră avea nevoie de energia, de râsul și nebunia lui.

Simt că numai datorită lui păstrez în suflet anumite momente, anumite etape ca pe niște adevărate nestemate. Știu că numai el mă făcea să râd – când îmi venea să plâng, doar el îmi vorbea frumos – când alții râdeau de trăirile mele. Inima te cheamă – doar pentru că eu (și ceilalți) aveam nevoie de tine!

Inima te cheamă și acum, dragul meu verișor! Și tare se bucură inima mea atunci când te revede după ani de distanță, tăceri și alte piedici. Dar pentru că inima te cheamă mereu.. NU te voi uita niciodată și promit să ne revedem curând!

Inima te cheamă văru’ și se bucură să vadă că timpul trece și tu nu te-ai schimbat deloc!