În aprilie am aflat că vom avea parte de concediu. După ani de amânări, urma să plecăm la Marea Neagră. Marea Neagră, dar nu de la noi, ci de la vecinii bulgari.

Fericire, emoții și multe gânduri despre cum va fi, despre ce va fi și ce e atât de special în Bulgaria – de toți prietenii dădeau Constanța noastră pe Bulgaria lor.

Așteptam cu nerăbdare plecarea, așteptam cu nerăbdare să ajungem în Albena, Bulgaria, dar pe cât de entuziasmată eram de ideea ”concediului în afara țării”, pe atât de dezamăgită mă pregăteam să devin, căci.. ”Eh, Bulgaria.. tot mare e. Sigur nu are ce să fie deosebit sau altfel. Mare și atât! Ce mare scofală?” – cam asta îmi tot repetam pe drum spre destinația unde urma să petrecem următoarele șapte zile.

Acolo altfel stătea treaba. Marea Neagră cea albastră era minunată, curată, apa caldă și nisipul curat. Camerele erau curate și ne ofereau priveliște superbă a mării – în zori de zi și la apusul soarelui. Întregul hotel (ce avea formă de barcă) arăta ca din reviste, iar turiștii (90% dintre ei români) au fost foarte liniștiți.

Mă așteptam să-mi bubuie muzica de petrecere în timpane, dar nu a fost așa!  Muzica se auzea mai rar și era întotdeauna în surdină. Vremea bună – cu soare și ploaie care mai stingea din căldura sufocantă.

Marea Neagră a lor.. e mai frumoasă decât Narea Neagră a noastră, iar asta ne-a determinat să spunem: ”Merită din plin! Aici venim și data viitoare!”.

Albena, Bulgaria îți mulțumesc din suflet că m-am înșelat! Mulțumesc din suflet că mi-ai oferit șapte zile de vis – pe care aș vrea să-l tot am, vară de vară!

Sursă foto: Răsărit de soare – Marea Neagră, Albena, Bulgaria