E timpul să nu mai fug, să nu mă mai ascund, să nu mai amân, să nu mai sper că va fi bine, fără ca eu să fac nimic, să nu mai aștept să se schimbe ceva, dacă eu nu fac schimbarea.
E timpul să-mi iau sufletul în palme, să-l cuprind, să-l mângâi și să-i spun ce simt – simt totul foarte greu, foarte apăsător, simt cum mi se scurge energia, printre clipe încărcate de teamă și inima scăldată în frică. Simt cum mă sufoc într-o lume apăsătoare. Simt parcă o mulțime de voci – din ce în ce mai grave, mai ridicate, o prezență continuă ce tot pune greutate pe tine, dragul meu suflet. Simt cum mă sufoc sun presiunea din ce în ce mai grea, simt cum mă scurg, fără să pot interveni. Simt cum cad și dispar într-un abis infinit.
Sufletul meu, simt cum te stingi, cum mă strigi, cum te rogi să rezist. Al vrea să o fac pentru tine, pentru mine și fiecare plan pe care mi l-am făcut.
Și da, suflete al meu, este doar o stare, este doar un moment, doar o furtună dureroasă, ce scoate la suprafață tot ce trebuie vindecat. E doar o etapă, o nevoie a noastră de a ne vindeca, de a reînvăța să zâmbi, să credem, să sperăm, să visăm.
E dreptul nostru, dragul meu drag, să obosim, să plângem, să ne lăsăm pradă durerii – ce dacă doare? Durerea ne face vii și puternici, speciali și învingători. Căci vom învinge și de această dată! Vom trece prin ceața densă, o  ceață grea și întunecată, dar îți promit că vom răzbi.
E dreptul nostru să ne oprim, să spunem că nu mai putem,  să ne odihnim, să respirăm, să ne retragem, să stăm singuri până ni se vor vindeca toate rănile. E dreptul nostru să cedăm, pe moment, să luăm o pauză, să ne ocupăm doar de noi: eu și cu tine – noi suntem cei mai importanți, căci dacă nu suntem bine amândoi, nimic din tot ce vom face nu va fi bine, nu va fi de durată și nu va atrage rezultatele dorite.
Avem dreptul de a pune stop măcar pentru o zi, de a lăsa totul să treacă pe lângă noi. Ai obosit, tu, iar eu am obosit să mai sper că doar mi se pare că îmi scapă totul de sub control.
Mă iartă, te rog, suflet frumos și trist acum. Mă iartă, căci te-am auzit și nu m-am oprit, crezând că o să fac față, că sunt puternică și nimic nu ne va arunca la pământ. Am sperat că, măcar de data asta..va fi bine.
Nu a fost așa cum am sperat. Suntem nevoiți să ne oprim, să ne ridicăm de jos. Să mergem pe drumul nostru, fără să mai căutăm pe cel care ne-a pus piedică de ne-am dus de-a berbeleacul.
Am căzut! Așa, și? Ne-am oprit din drumul pe care-l parcurgeam de acum fără teamă. Așa, și? Acum iar alunecăm în teamă, în gânduri negre, în durere. Așa e! Și? Și ce avem de făcut, sufletul meu drag?! Și ce putem face? Și ce vom face?
Știu că simți la fel ca mine, suflețel curajos! Știu că ești de acord cu mine! Știu că… NU renunțăm la călătorie! Știi că noi nu ne luptăm, că nu dorim niciodată nimic din ceea ce este al nostru, nimic din ceea ce nu merităm. Deci.. avem motive să renunțăm acum?
Dacă renunțăm, pierdem tot. Mai degrabă… se destramă tot ce-am reușit până acum. Și o luăm de la capăt. Vrem să reluăm întreg procesul, întreaga călătorie. Poate că nu ar fi rău, dar avem motive întemeiate să ne dorim să ajungem de unde am plecat cu ani în urmă.  Tu, sufletul meu, ce spui?
Da! Te doare, iar eu simt durerea ta. Da! Mă doare, iar tu simți durerea mea. Dar nu suntem singuri. Tu nu ești singur, eu nici atât. Ne avem unul pe altul! Suntem o echipă puternică, avem resurse  – pe care acum nu le mai putem vedea, dar putem continua.
Sufletul meu, te iubesc infinit, cu toată ființa mea!
Am avut o zi de pomină, când sus, când jos. Ne-am luat palmele pe care, cel mai probabil, le meritam. Dar acum ce facem? Băgam capetele în nisip? Ne plângem de milă și țipăm cât ne ține gura că nu am greșit, că suntem doar victime?
Putem să facem și asta, dar am o idee mai bună! Hai să arătăm că nu ne-am pierdut încrederea, puterea, forța de a continua și nici nu am încetat să iubim, să simțim să trăim .. doar pentru că am avut o zi mai puțin bună.
NU renunțăm așa ușor niciodată!
Nici să renunți nu e ușor, e mult mai simplu să continui. Renunțarea înseamnă rătăcire și neșansă,înseamnă eșec și nefericire, regrete și neîmplinire.
13 pentru care nu ne pierdem încrederea. 13 pentru care a noastră călătorie spre fericire continuă
Viața ne iubește
Ne-am și lovit de pietre, stânci, pereți și praguri de sus, dar am simțit de atâtea ori că viața ne iubește, ne susține și ne ghidează perfect – pe drumul perfect. Și vom ajunge la fericirea noastră, cea care ne așteaptă până ajungem.
Viața ne răsplătește
În fiecare moment în care ne păstrăm energia, dorințele, credința în reușită, zâmbetul, decizia la fiecare pas, bucuria la fiecare încercare,  motivația la fiecare piedică, concentrarea la fiecare bătaie de vânt, verticalitatea la fiecare clătinare, atenția spre înainte și spre reușita finală… la fiecare zgomot.
Viața ne oferă bucurii neașteptate
Știm prea bine că acestea ne schimbă de fiecare dată starea,  ne dă energie și putere – cu cât mai multe bucurii, cu atât mai multă putere căpătăm noi – echipa fantastică.
Viața ne surprinde
Exact atunci când nu ne așteptăm deloc. Atunci când nimic nu anunță surpriza ce urmează, când nu mai credem că toată starea noastră se poate schimba într-o singură secundă.
Viața ne este nădejdea
Ea ne oferă totul. Ne arată ce și cum să facem, ne dă claritate și puterea de a crede, rezolvările și ne asigură eliberarea de sub presiunea grijilor, a problemelor și gândurilor care nu ne lasă să ne bucurăm așa cum ar trebui.
Viața ne împlinește dorințele
Și nu numai dorințele exprimate, nu numai ceea ce ne dorim cu adevărat. Viața ne împlinește și dorințele șa care nici măcar nu îndrăznim să sperăm că vor deveni parte din  realitatea pe care o trăim. Dorințele se împlinesc, minunile există!
Viața se schimbă chiar dacă noi nu vedem asta întotdeauna
Căci unele schimbări au nevoie de timp, de intimitate, de spațiu. Au nevoie să se petreacă departe de tot ce se poate vedea cu ochiul liber, cu ochii fizici. Am mai spus, fără să glumesc: invizibilul este mai puternic decât vizualul și tot ce putem atinge.
Viața nu ne lovește, ci ne oferă lecții. Nu vrea vinovați, ci responsabili și să știm ce vrem
Nu a existat vreun moment în care viața să ne vrea slabi sau la pământ, dimpotrivă. Ne vrea întotdeauna puternici, visători, plini de încredere. Din tot ce trăim, învățăm lecția iubirii, a iertării și-a siguranței în ceea ce vrem cu adevărat de la viața care ne pune totul la dispoziție. Primirea accesului la tot ce ne dorim depinde doar de încrederea pe care o avem și doar dacă știm că merităm cu adevărat.
Viața schimbă întreg peisajul nostru interior
Depinde doar de modul în care alegem noi să gândim, pe ce anume ne concentrăm și în ce fel de scenarii investim energia
Viața ne face darul cel mai de preț: iubirea
Iar iubirea înseamnă sănătate, familie, fericire, împlinire, prosperitate, încredere, frumusețe, simplitate. Tot ce avem nevoie, tot ce ne lipsește, tot ce ne completează și ne face unici, întregi și compleți.
Viața ne inspiră
Să trăim și să ne bucurăm de fiecare secundă, să fim fericiți chiar și în drum spre fericire. Ne inspiră să trăim fiecare zi, nu să ne luptăm pentru a supraviețui.
Viața ne ghidează în fiecare clipă
Pentru a descoperi cum anume să ne pregătim cu adevărat. ce înseamnă adevărată pregătire pentru fericire, pentru un viitor plin de dorințe împlinite
Viața are încredere în noi
Noi ce facem? Avem sau nu încredere în viață, avem încredere că putem avea toată fericirea la care am visat, am sperat și știm că o merităm? Ne pregătește pentru tot ce urmează. Oare suntem pregătiți, sufletul meu drag?!
Așa-i, sufletul meu drag! Nu cedăm! Avem infinite motive să-i dăm înainte pe drumul spre propria noastră fericire. Suntem aproape, atât de aproape. Întinde-ți brațele iubitoare, atinge fericirea! Fă-mă să o simt odată cu tine!
Te iubesc! Simți?
Rămâi peticit azi de pansamente apăsătoare, dar nu uita: mâine vei zâmbi din nou! Ai încredere!
Cu drag,

Cineva care te iubește