Pe Ove l-am cunoscut abia anul acesta, în luna august – am avut câteva zeci de cărți care și-au așteptat cu sufletul la gură impresiile, așa că am renunțat să mai țin cont de ordinea cronologică a lecturilor. Scriu abia azi despre acele zile de vară petrecute în compania lui Ove pentru că, deși au trecut destule luni, esența cărții persistă în mintea mea. De fapt, mi-e imposibil să-l uit pe Ove, să-i uit reacțiile, să-i uit felul de a fi, să-i uit povestea și să-l scot din suflet. Și poate, fiind un antisocial, genul de om pe care dacă-l vezi o dată, a doua oară fugi, ai putea să spui că este personajul cu nu poți rezona de nicio culoare, căci nu ai cum să ajungi la un numitor comun, oricât ai încerca.

Despre Ove poți să spui orice, poți să-l etichetezi în fel și chip, dar nu poți spune că nu-i simpatic – în antipatia lui totală, că nu-i hazliu în anumite momente, că nu te regăsești în anumite reacții și expresii, că nu ai avut și tu parte de zile în care ai fost arici, ai fost morocănos, abătut, ursuz și foarte, dar foarte antipatic – și nu voiai pe nimeni în jur, iar fix atunci se găsea cineva să roiască pe lângă tine – spre disperarea ta.

Îl văd pe Ove în fiecare om singur, în fiecare om ce trebuie să renunțe la viața lui plină de energie, de muncă și de putere fizică, dar și sufletească. Îl văd pe Ove în fiecare suflet obosit de singurătatea dureroasă, de greutatea fiecărei zile, de așteptări infinite – când nimeni nu îți mai deschide ușa casei, nu te mai caută, nu te mai întreabă nici măcar dacă ești bine. Îl văd pe Ove în fiecare perechi de ochi inundați de lacrimile neputinței, în fiecare inimă ce abia bate, căci și-a lăsat bucăți din ea prin locuri pustii, reci și tăcere mormântală. În fiecare suflet ce suspină și tace, așteaptă și speră că nu mai e mult, care așteaptă și îndură tăceri și singurătatea ce îl transformă într-o umbră. În fiecare om ce și-a pierdut întregul, sensul și viața din ochi.

Viața lui Ove nu a fost o poveste cu final fericit, nu a fost deloc ușoară, nu a fost deloc lipsită de griji, dar nici nu i-au lipsit încercările și oportunitățile de a reuși, de a se descurca, de a învăța de la tatăl său o meserie, de a învăța lucruri esențiale pentru o viață trăită demn și cu conștiința mereu curată.

Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman își spune povestea, fără ocolișuri, fără perdea, fără jenă și fără dorința de a o înfrumuseța – doar din cuvinte și visuri ce nu s-au împlinit. Nu a omis niciun eveniment ca să dea bine în fața celorlalți. O lecție predată de Ove oricui? Demnitatea de a fi cine ești și ceea ce ești, bucuria de a rămâne neschimbat în fața nedreptăților și falselor acuzații, în fața sorții nemiloase.

Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman arată un om de modă veche, un om care nu se adaptează deloc la trend-urile vremurilor pe care le trăiește, nu reușește să-și găsească un loc în mediul în care își trăiește restul vieții – incomplete de când a rămas singur, fără jumătatea lui, femeia care îl accepta și-i înțelegea fiecare tăcere, reacție și fiecare decizie.

Am simțit că Ove îi calcă pe urme tatălui său – lucru deloc rău, ba chiar știu sigur că de la el a învățat tot ce l-a ajutat să reziste într-o lume opacă, la locul de muncă, cu anumiți oameni. A învățat o meserie, a dus cu mândrie mai departe modelul părintelui său, nu a încălcat reguli și principiile – pentru a rămâne, pentru a demonta pe alții, pentru a evolua necinstit. A ajuns în față, a atras atenția, a căpătat bani prin munca și nu a stat pe gânduri atunci când a aflat că nu mai e nevoie de el. O a doua lecție: tăcerea nu-ți complică existența – a vorbit doar când avea ceva de spus. Și a tăcut când a simțit că nu e nevoie de aceeași monedă ca răsplată.

Deși știe adevărurile, deși trăiește mereu sub impulsul reacției și a acțiunii, Ove nu este un om rău, atitudinea lui retrasă nu înseamnă răutate, ci doar că nu rezonează cu nimeni și nimic din ceea ce există în jurul lui.

Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman este despre acceptare, despre blândețe și atitudine pe măsură. Este despre ceea ce trebuie să învățăm și noi în 2018, încă mai avem de învățat, căci la acest capitol picăm examen după examen: loc sub soare există pentru fiecare.

Ove este precum un bunicuț care are întotdeauna o părere, dar e suficient de inteligent încât să o păstreze doar pentru sine. Este un suflet trecut prin viață, care nu poate înțelege generația tânăra  – ce nu știe elementarul fiecărei zile. E un suflet singur ce nu-și găsește locul, deși nu caută decât să pună punct și să plece acolo unde își poate găsi liniștea. Într-o lume fără iubita lui soție, nimic nu are sens, nu are nici culoare, nici importanță – nimic nu-l încântă, nimic nu-l mulțumește, nu înțelege oamenii, îi acceptă cu greu și nici nu vrea să accepte că există și oameni care îl acceptă fix așa cum este.

Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman evidențiază un suflet care refuză să se atașeze de oameni, nu vrea să stabilească relații cu niciunul dintre ei. Nici măcar nu acceptă și nu vrea să se lege de un animăluț de companie – singur și dornic de companie. Ove refuză, îl alungă,îl ceartă, își învinovățește, dar mereu îl primește, îl caută, îl așteaptă, se agită. Să nu iubești sufletul unui singuratic și trist? Să nu-i oferi acestuia un loc în viața ta plină cu de toate?

Toată viața lui Ove se învârte în jurul soției – care l-a făcut cel mai fericit bărbat de pe lume, care nu se poate regăsi când o parte din el s-a pierdut pentru totdeauna. Ove a rămas singur pe lume, și-a lăsat familia să plece departe – fără el, fără ca el să poată hotărî să își urmeze sufletul pereche.

Cum să nu apreciez pe Ove – un Ove din viața ta, dar cum să nu-l iubești pe Ove din cartea lui Backman, atunci când citești și rămâi cu imaginea unui bărbat alături de întreaga lui viață, Sonja:

Oamenii ziceau că Ove vede lumea în alb și negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.

Câtă iubire, câtă emoție și câtă iubire tăinuiește această declarație. Câtă profunzime, câtă viață, cât Ove există în această bucată de viață. Câtă culoare există în această imagine autentică a femeii iubite – văzută ca perfecțiune, ca întregul, completul, ca totul – și toate se referă la Ove și la viața lui.

Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman este o carte de citit de recitit, de iubit – pur și simplu de iubit, de prețuit ca o bijuterie, de păstrat în suflet,  pentru suflet.

Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman este o carte pe care musai trebuie să-și găsească loc în biblioteca ta, în timpul tău, în viața ta. E o carte pentru prezent și viitor.

Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman este cartea care mi-a deschis pofta pentru toate cărțile lui Backman. Mă bucur că am descoperit un autor care m-a cucerit și mi-a trezit curiozitatea pentru fiecare poveste tradusă la noi.

Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman a apărut la Editura Art – o editură de la care am citit mult prea puțin, dar dacă e Backman tot e bine, dacă e Backman, Art mi-a devenit o editură dragă.

Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman merită să ajungă la tine! Nu lăsa cartea asta la editură, nici pe rafturile librăriilor și bibliotecilor. Cumpără cartea Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman de pe Elefant.ro (varianta în engleză), Editura Art (varianta în limba română).

Lectură plăcută!