Poveștile copilăriei nu sunt aceleași pentru toți. De fapt, nu toți am citit povești în copilărie. Și acum, ca adulți, ne e greu să ne întoarcem la ele. Dar asta nu înseamnă că e vreodată prea târziu pentru reîntoarcerea la acele povești magice.

Lecții din poveștile copilăriei – modele de urmat sau nu

Poveștile copilăriei ne arată ce este bine, cum să ne comportăm, să ne recunoaștem greșelile, să iubim, să spunem adevărul.  Dar ne învață și ce anume să nu facem în viață – să nu facem rău oamenilor, animalelor, naturii.

Lecții din poveștile copilăriei – nu renunța niciodată 

De ce nu ar trebui să renunțăm la povești o dată cu înaintarea în vârstă

Cine spune că emoția specifică acelei perioade sau dragostea pentru povești și personaje magice trebuie să apună odată cu înaintarea în vârstă? De ce am lua în seamă maturitatea și vârsta noastră, dacă sufletul ne este mereu însetat de redescoperire, de frumusețea ce se ascunde în simplitate? Suntem mereu însetați de dorul nesfârșit pentru tot ce-a fost cândva în viața noastră?

Copilul din noi nu are vârstă, nu crește, nu se maturizează, nu se ascunde, nu cere imposibilul, nu vrea să deranjeze. El vrea doar să simtă magia, iubirea, bucuria fiecărei clipe. Vrea joacă și călătorii fascinante dintre coperțile unei cărți.

Cei care își impun să nu mai fie copii după o anumită vârstă sau o experiență trăită, se auto-condamnă. Cei care renunță la copilărie și visuri se transformă în persoane nefericite.

Oamenii mari sunt copii care au uitat să viseze la imposibil. Oamenii mari sunt copii care nu mai au puterea să creadă în bunătate, în iubirea sau în actul de a dărui.

Poveștile readuc magia copilăriei în atenție, în prim plan. Putem fi copii când ne este frică, atunci când neputința ne încearcă. Poveștile copilăriei ne mângâie,  ne luminează, alungă norii gri, eliberează teama, îmblânzesc.

Poveștile copilăriei sunt iubirea care nu mai știe unde să se mai aștearnă. Sunt refugiul oamenilor mari cu suflet de copii, sunt porți spre necunoscutul care vindecă, îmbunează, protejează, oferă oportunități și opțiuni, idei și soluții salvatoare. Ne reînvață să iubim fără motiv și din tot sufletul.

Poveștile copilăriei – învață să uiți de teama de eșec

Poveștile copilăriei ne oferă curajul rătăcit pe undeva. Ele caută în interiorul nostru fiecare fărâmă de curaj și ni-l dăruiesc pentru a putea acționa fără teama de eșec. Poveștile nu știu ce este aceea nereușită, continuă și o iau de la capăt mereu și mereu. Până dispare teama și orice emoție negativă.

Poveștile ne țin companie mai ceva ca alte cărți. Cu ele, singurătatea devine miraculoasă, se umple de culoare, de speranță și zâmbet. Din povești știm că binele învinge întotdeauna răul. De ce uităm asta în viața de zi cu zi?

Dacă nu ne-am forța să creștem și să ne despărțim de tărâmul magiei, am înțelege că nimic nu este greu, nimic nu este imposibil, nimic nu e atât de departe de noi.  Dacă ne dorim ceva din tot sufletul, reușim.

Poveștile ne reamintesc întotdeauna că după durere, după furtuni și norii grei ce ne acoperă cerul vieții, apare întotdeauna vindecarea. Îngrijorarea dispare, tristețea devine încredere.

Poveștile copilăriei – îndemn la bunătate

Poveștile au în ele mângâierea ce ne face să renunțăm la mânie, la insensibilitate, la răutate și siguranța că noi avem dreptate întotdeauna. Renunțăm și la încrâncenarea de a acorda o nouă șansă. Poveștile copilăriei sunt despre iubire, iertare, îndreptarea, regăsire și noi șanse de a o lua de la capăt.

Poveștile copilăriei – spune întotdeauna adevărul

De cele mai multe ori adevărul este ascuns în spatele cuvintelor simple. De ce avem nevoie de adevăr? Pentru a ne putea bucura de libertatea de a fi noi înșine. Pentru a ne primi șansa la fericirea pe care doar am sperat că într-o zi o vom atinge.

Poveștile copilăriei – speranța că totul va fi bine în final

Primim întotdeauna garanția că totul va fi bine. Chiar dacă nu imediat. Chiar dacă uneori nu va fi ușor. Poveștile copilăriei ne aduc vestea cea bună – vestea unui rezultat favorabil, a rezolvării tuturor piedicilor ce stăteau în calea noastră.

Poveștile copilăriei – apropierea de cei din jur

Poveștile pe care le-am citit atunci când eram mici, dar și cele pe care le citim acum – de plăcere sau copiilor noștri, ne învață mereu să fim blânzi cu cei din jur, să vorbim frumos cu ei, să comunicăm, să ne împrietenim și să fim de ajutor la nevoie.

Ce lecție de viață vrea să oferi copilului tău cu ajutorul poveștilor?