Știu despre această carte de acum ceva ani, iar din clipa în care am auzit numai de bine la adresa ei, mi-am dorit să o citesc. Abia acum s-a întâmplat asta, dar nu regret nimic: nici așteptarea, nici faptul că acum nu am devorat-o. Am un singur regret: acela că autoarea nu a insistat aproape deloc pe relația dintre Gerri și Adrian.
Deși titlul te duce cu gândul la tragedie, deși titlul sună a gest necugetat, negândit, povestea nu pune accent pe acesta, ci doar pe viață, familie – cam nebună, dacă mă întrebi pe mine, pe hobby, pasiune și curaj.
În momentul în care ai alături o familie care te pisează la cap că ai 30 de ani, dar nu ai soț, loc de muncă și un viitor, ce-ar trebui să faci? Poate că fix asta ar fi trebuit să aleagă și Gerri. Să pună piciorul în prag, să bată cu pumnul în masă, să țipe și să spună NU – atunci când nu era de acord cu familia – oricum nu existau momente în care să fie de acord într-o situație.
Dar minunata Gerri alege calea de mijloc. Prima dată își caută partener prin ziare, răspunde la anunțuri matrimoniale, își dă silința să se așeze cumva la casa ei, dar nici un bărbat pe care-l cunoaște.. nu reușește să o cucerească, să o determine să intre într-o relație.
Orice ar fi făcut, familia era cu gura pe ea, mereu nemulțumită, mereu criticată și comparată cu ceilalți frați – care au reușit în viață, așa că tânăra autoare de succes, apelează la ultima soluție simplă: sinuciderea.
Numai că pentru minunata Gerri, acestă soluție nu e atât de ușor de aplicat și dus la îndeplinire. Dimpotrivă, necesită timp, potrivire..eleganță și stil. Dacă timpul este pentru a scrie scrisori tuturor celor din familie, pentru cunoscuți și persoane care cândva au însemnat pentru ea, stilul și eleganța se traduce prin capriciu. Scrisorile nu sunt pentru a-și exprima recunoștința, ci pentru a spune fiecăruia ce crede cu adevărat. Da, este un act de curaj pe care-l are – știind că oricum ea va muri și nu va mai fi nevoie să dea ochii cu nici unul dintre cei cărora le scrie.
Numai că..viața o surprinde fix pe ea – cea care voia neapărat să surprindă exact prin modul în care a ales să-și încheie socotelile cu viața și să se despartă de toți. Totul a fost planificat, aranjat, îmbrăcat, savurat. Totul era pregătit și Gerri era gata să plece din viață, căci nu mai avea putere să trăiască, știind că nimic nu se va schimba pentru ea, că pentru ea e prea târziu. Prea târziu la 30 de ani.
Sinuciderea a fost doar un plan bine pus la punct, plan pe care viața nu a dorit să-l împlinească pentru autoarea care, între timp, fusese rugată să scrie romane cu vampiri. Cert este că nici să mori nu e simplu pentru femeia care nu reușea să mulțumească pe nimeni – nici măcar pe ea.
Ce-a urmat? Un întreg show pe care a fost nevoie să-l suporte, o aniversare, secrete ieșite la iveală, un bărbat care s-a îndrăgostit de Gerri în doar câteva ore pline de alcool. A urmat ceea ce era oarecum normal: o viață nouă pentru cea mai ghinionistă (oare?) dintre surorile familiei, ieșirile unei mame deloc mișcată de gestul fiicei, rude simpatice, un bărbat, transformări, adevăruri ascunse, false suferințe înecate în alcool, dar și o iubire fulgerătoare.
În romanul care promitea sinuciderea, nu se sinucide nimeni, ba mai mult, cu toții au dreptul la viață, la fericire și emoții. Nu este un roman lacrimogen, ci unul plin de umor. Pe lângă asta, am avut parte de momente în care îmi venea să intru în carte s-o plesnesc pe mama protagonistei și să-i reamintesc faptul că fiica ei are 30 de ani, nu mai e puștoaică, dar nici o babă ramolită.
Aș fi apreciat și mai mult romanul dacă se insista puțin mai mult pe conștientizările familiei, dacă romanul ar fi continuat și puțin mai departe de acea aniversare de argint, unde Gerri și-a reîntâlnit iubirea. Cumva, mi s-a părut că romanul s-a lungit prea mult în situații neimportante și s-a trunchiat fix atunci când povestea chiar ar fi devenit și mai interesantă.
Chiar nu există o continuare? Mi-ar fi plăcut și chiar o consider oarecum necesară. Chiar merită, stilul autoarei m-a cucerit instant.
Mulțumesc mult Editurii ALL pentru această carte oferită spre recenzie. Ție, dragă cititorule îți mulțumesc pentru faptul că ai citit recenzia scrisă de mine, dar te invit să citești acest roman savuros pentru a avea propria ta opinie despre poveste.