N-are stofă de iubit, dar ce-i lipsește? Fiecare suflet își are perechea undeva în acest Univers și nu trebuie decât să fie convins de faptul că se vor găsi unul pe celălalt. Când trebuie, nici mai devreme, nici mai târziu. Nimeni n-are stofă de iubit până în momentul în care își găsește jumătatea, doar aceea care i se potrivește perfect. Până atunci poate iubi nebunește, haotic, zilnic pe altcineva, doar carnal, platonic, de dor sau plictiseală. E cineva perfect? E perfect doar lângă consoarta lui. Atunci va avea și stofă de iubit, neuronii vindecați, inima deschisă, ochii scânteietori, cumințenia îi va curge prin vene. Sub bagheta magică a iubirii totul se poate.

N-are stofă de iubit și nici nu are nevoie, căci micuța de care  se va uni sufletește, scoate la lumină tot ce nu știa despre sine, se redescoperă și înțelege că emoția pe care o simte în preajma ei are rolul de a schimba totul în viața sa – perspective și priorități.

Nu m-am mai întâlnit cu autoarea, nu știu ce cărți a mai scris, dar mi s-a spus că acesta nu este cel mai bun roman al său. Povestea nu e complicată, dar îți dă o stare de bine, de speranță și zâmbetul nu-ți va lipsi de pe buze. Sper doar că în Colecția Moon Light de la Litera să apară și alte titluri care să mă tenteze.

Romantism, tensiune, secrete, slăbiciuni și dorințe. Un joc al destinului de care nu ai cum să nu te bucuri.

N-are stofă de iubit – etichetele nu țin locul adevărului

Despre Deacon se pot spune de toate, căci motive și dovezi sunt suficiente, dar asta nu înseamnă că știi adevărul despre acest atrăgător bărbat. Carys știe că vecinului ei îi cam place să trăiască fiecare noapte la maxim, iar pentru asta nu ezită să-și împartă patul cu femei care nu-l lasă deloc să doarmă. Iubăreț bărbat și deloc pe placul vecinei – care are în casă un copil mic și multe nopți albe în care aude tot ce se petrece dincolo de perete.

Nu e greu să asociezi etichete după cum crezi tu că arată realitatea. Adevărul e văzut prin ochii celorlalți. Și etichetele nu-l deranjează pe Deacon – pentru că sunt întotdeauna atribuite de cei care fac doar niște presupuneri despre cine este și cum este el. Adevărul despre viața omului care se schimbă din momentul în care le întâlnește pe cele două – mamă și fiică.

E foarte posibil ca Deacon să fie numit laș în ziua în care dispare de acasă – și din viața femeii de care simte că s-a îndrăgostit. Între ”speriat” și ”laș” nu aș pune semnul de egalitate, căci Deacon are și el un trecut, o poveste și multe răni. Nu pleacă pentru că nu ar iubi, ci pentru că iubirea lui ar putea să o rănească pe Carys.

Când propriile sentimente sperie, distanța e necesară pentru a te liniște. Plecarea lui provoacă durerea lui Carys, se simte vinovată că a crezut în el și nu-i va fi ușor să ierte. Mai există șansă pentru ei?

N-are stofă de iubit – ce îl face special?

Deacon m-a cucerit prin atitudinea pe care o are față de Carys și de fetița cu nevoi speciale. Pe care o crește singură – adevăratul tată nu este alături de ele. Relația lor începe cu prietenia și momente în care bărbatul își arată disponibilitatea de a ajuta.

Nu este special omul care vrea să stea cu fetița deosebită – pentru ca mama să poată face altceva? Nu e un om bun cel care îți transformă dimineața cu o cafea? Deacon e săritor și atunci când vine vorba de cumpărături de strictă necesitate. Acum nu sunt apărătorul diavolului, dar cred cu tărie că omul potrivit se va surprinde pe sine, se trezi făcând lucruri – pentru cel de alături, pe care nu  credea vreodată că le va face pentru cineva.

Nu are stofă de iubit, dar are stofă de OM. Cât de greu e să fii – și să rămâi om în fața unei situații care arată inumanitatea altcuiva, indiferența absolută a celui care a dat viață unui copil care nu a cerut să se nască. Să-ți abandonezi calitatea de om, nu doar copilul, să refuzi să fii responsabil, asta te face lipsit de curaj și de empatie. Lașitatea nu te face bărbat și nici nu schimbă nimic pentru o femeie cu adevărat puternică.

N-are stofă de iubit – Nu e doar romance clișeic

E romance, pe alocuri, clișeic. Are și câteva plusuri, din punctul meu de vedere. Mi-au atras atenția câteva aspecte, dincolo de acțiunea și siropul cu care a fost asezonată toată povestea.

Un copil cu nevoi speciale – e o minune, tratată de mamă cu toată atenția necesară. Un necunoscut, Deacon, apare în viața ei și se îndrăgesc reciproc. Nu fuge și nu se sperie de situația fetiței. Dimpotrivă, rămâne cu ea, o ține în brațe, îi liniștește plânsul.

Mamă singură – femeie puternică, curajoasă. Nu renunță la copilul bolnav, nu-l consideră un chin, ba chia fiica este pe primul loc în viața sa. Restul nu contează , nu este prioritar nici jobul, nici relația sau libertatea ei.

Atrăgătorul Deacon – bărbat liber de contract, dornic de relații pasagere. Nu este deranjat de ideea unui copil. Nu e un minus pe care să-l asocieze lui Carys, nu este nicio piedică în drumul spre inima femeii. Nu renunță la ideea unui viitor cu ea doar pentru că e mamă.  Insistă să-i dovedească faptul că… viața ei nu s-a sfârșit odată cu nașterea fetiței și că are tot dreptul să fie iubită și fericită.

Nu are stofă de iubit mi-a adus lacrimi în ochi și m-a emoționat foarte tare. Mă înclin în fața mamelor singure și a bărbaților care le iubesc. Pe ele și pe copii, acestora – nu oricum, ci cu tot sufletul, precum niște tați adevărați.