Narcis și Gură-de-Aur, Hermann Hesse

Am auzit multe lucruri bune despre această carte. Nu am citit nimic de Hermann Hesse până acum, așa că m-am decis că e timpul pentru noutate – măcar în ceea ce privește lectura.
Mă bucur mult că am citit cartea, că i-am pătruns între pagini, că am descoperit unele taine, dar și mesajul din spatele cuvintelor. 350 de pagini de poveste întortocheată pe alocuri, cu personaje puternice și secrete ce-au meritat aflate.
Narcis și Gură-de-Aur prezintă povestea de viață a lui Gură- de -Aur. Chiar la începutul cărții aflăm și despre celelalte personaje, dar apariția tânărului la mănăstire schimbă toată povestea, iar Hesse reușește foarte ușor să mute atenția cititorului asupra personajului principal.
Chiar dacă Narcis era un tânăr profesor din școala mănăstirii, iar Gură-de-Aur doar un elev, foarte curând relația dintre cei doi trece dincolo de bariera învățării, devenind prieteni. Dar legătura dintre ei nu-l oprește pe tânăr să-și urmeze instinctul, iar Narcis acceptă despărțirea.
Cartea lui Hermann Hesse nu spune doar o poveste a câtorva personaje, este mai mult decât o carte, este un drum inițiatic. O dorință arzătoare a sufletului uman de a se simți liber, de a afla, de a descoperi, de a înfrunta, de a petrece timp în singurătate, de a fi pus față în față cu pericolele, teama, foamea, frigul și de a învăța cine este și ce este, de fapt.
Un spirit liber, dornic să trăiască, să simtă, să guste din plăcerile lumești, nu va putea niciodată să trăiască după reguli dure. Și chiar dacă pleacă de lângă prietenul Narcis, chiar dacă nu poate accepta strictețea locului, gândul și inima îl poartă adesea la tot ce a lăsat în urma lui.
Gură-de-Aur este un copil ce nu a mai simțit și nici nu a mai primit iubire, iar această nevoie interioară, îl împinge în brațele femeilor pe care le iubește nebunește. Până și cu ele are parte de inițiere, de cunoaștere, de hrănire a nevoii ce parcă urlă în interior.
Are parte de multe călători spre nicăieri, cunoaște femei pe care le iubește – din aceeași nevoie explicată mai sus, dar nu numai atât. De fiecare dată, cu fiecare zi care trece, Gură-de-Aur este nevoit să se autodepășească, să reziste, să ajungă mai departe. Nu stătea prea mult în același loc, lângă aceeași oameni. Aș spune că regulile și rutina îl plictiseau, îi îngrădeau libertatea, voința, setea de cunoaștere.
În toată călătoria a cunoscut persoane pe care le ținea alături, dar de care a fost nevoit să se… îndepărteze, căci singurătatea îl ajuta mai mult pe drumul pe care pornise. Dar ajunge într-un punct unde.. vede moartea cu ochii. Moartea altora. O privește în ochi, o adulmecă și o acceptă. Numai moartea sa nu o acceptă încă. Este nevoit să privească totul cu ochi duri și în tăcere, dar sunt imagini care-l vor însoți pe tot parcursul vieții.
Ajunge și în casa unui meșter alături de care învață să sculpteze în lemn, iar ceea ce iese din mâinile lui este o adevărată artă. Învață, trăiește și simte frumosul, dar îi revine dorul de ducă și pleacă fără să stea pe gânduri.
Iubește din nou femei frumoase, ar rămâne alături de una dintre ele, dar este prins, iar finalul său pare foarte aproape. E decis să lupte, să fugă, să omoare chiar, numai să scape cu viață, căci nu era pregătit să moară.
Sfârșitul lui Gură-de-Aur nu este departe, dar apucă să se reîntâlnească cu prietenul Narcis – cel care între timp și schimbase numele. Revin împreună în locul unde s-au întâlnit, vorbesc, se regăsesc și se acceptă reciproc. După zile de repaus, liniște, împlinire prin creație, Gură-de-Aur pleacă din nou la drum.
Revine pentru ultima dată, dar împovărat de boală, de durere, dar liber, căci acceptă ceea ce urmează pentru el. Povestea lui rămâne necunoscută pentru cel care l-a iubit în tăcere, iar Gură-de-Aur pleacă pentru totdeauna.
E o poveste despre neacceptare, reacții, abandon, lipsa iubirii, căutare, nevoie, durere, libertate, eliberare, singurătate, prietenie, iertare. E tristă pe alocuri. Dureros de tristă, cu imagini sumbre, explicite.
Tocmai aceste imagini ce se întind pe câteva zeci de pagini.. au îngreunat puțin lectura. Tocmai ele m-au determinat să mă gândesc la ce ar trebui să fac în privința cărții: să o termin de citit sau să o abandonez? Am terminat-o și nu regret că am citit-o nici măcar o secundă. O lectură impresionantă de **** stele.
Mulțumesc mult TargulCartii.ro pentru această carte oferită spre recenzie. Cartea se poate achiziționa de aici.

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.