Te-ai încumeta să citești o carte cu zei? Prea mulți zei pentru un deșert, Doina Roman este cartea care nu poate fi povestită, trebuie trăită și abia apoi vei putea spune că ai avut parte de o călătorie completă. Cine mă cunoaște, știe deja că nu sunt fană a genului SF, dar cine mă cunoaște și mai bine, nu se miră niciodată atunci când accept provocarea.

Cine mă cunoaște foarte bine, cunoaște știe despre mine că o carte a genului mă scoate bine din zona de confort. Iar eu accept, fără niciun dubiu să pornesc într-o călătorie. Da, dar îmi vei spune că ”Pornești într-o călătorie fără a știi unde ajungi”. Ei bine, e perfect! Cine ar mai citi o carte dacă ar ști exact unde ar ajunge?

Dacă vreau să ies bine din zona de confort, dacă vreau să am parte de o călătorie inedită, palpitantă și trăită cu sufletul la gură, știu sigur că autoarea Doina Roman mă va ajuta în acest sens. E singura care a reușit să mă scoată din zona mea călduță. Dar nu regret absolut nimic.

Dacă Trilogia Pragul, pe care am de gând să o recitesc foarte curând, mi-a deschis orizontul în materie de literatură științifico-fantastică, romanul Prea mulți pentru un deșert, a fost un adevărat spectacol: descriere inedită, locații ce te lasă fără grai, personaje perfecte aduse, acțiune ce nu te lasă să respiri, tensiune și o continuă luptă pentru supraviețuire.

Nimic din acest nou roman, apărut la editura Paralela 45, nu este lăsat la voia întâmplării. Și poate că titlul transmite un mesaj clar și foarte serios, dar acțiunea și tot ce se petrece în această carte, nu este lipsit de umor. De fapt, durerea, umorul, situațiile limită. panica, nervii… toate se împletesc perfect sub penelul magic al autoarei.
Chiar dacă am știut ce gen de carte urmează, chiar dacă am văzut că nu e atât de greu de citit, nu am simțit nevoia să devorez acest roman, dimpotrivă. Mi-am dorit să savurez fiecare pagină, să simt fiecare emoție, să las povestea să mă cuprindă cu totul.

Prea mulți zei – te poartă prin necunoscut până la final

A fost o călătorie total necunoscută, plină de neprevăzut, unică prin stilul de scriere al autoarei, unică prin locurile prin care am ajuns, unic a fost și traseul pe care l-am urmat – de una singură. doar eu și dorința de simți, de a trăi ceva fantastic, într-un univers oscilant, deșertic, dar colorat.

Povestea m-a dus într-un loc departe de civilizație – așa cum o cunosc eu, dar și alții ca mine, departe de rasa umană și de tot ce-mi era cunoscut și la îndemână. M-a purtat pe aripi spre necunoscut – precum o pasăre mare, ce cântă fără oprire… și m-a lăsat în recunoaștere (dacă pot spune asta), să mă adaptez și să învăț să trăiesc alături de necunoscuți – glotani și certesieni.

Rasa umană e pe cale de dispariție, iar o profeție este pe cale să se împlinească.  Dar până acolo oamenii, glotanii și certesienii sunt în permanent conflict, luptă, unul împotriva celuilalt, dar nu uită nici de cea mai mare amenințare: Alteea – cea care se spune că a fost omorâtă de către Maximus, primul Croitor al Universului și Purtător al Cămășii Ioaniților.

Povestea cu zei ce te lasă fără suflare

Toată povestea începe chiar cu Maximus Sardis, profesor universitar, aflat într-o închisoare CIAM. Habar nu are ce caută acolo, de ce a fost închis, de ce nu vine nimeni să-i spună ceva. Sardis își tot amintește ceva, dar și visează obsedant un cal. o tânără Melia și un prunc Konos. Toate aceste amintiri împletite cu visul, oferă lui Maximus confuzia totală. Tot din amintirile profesorului am aflat și despre iubirea dintre el și Lavia – reprezentantă a forțelor de ordine ale Structurii.

Prea mulți zei – fă parte din lumea lor

Pe de altă parte, am cunoscut-o pe Melia, o tânără îndrăgostită de Acron, dar care ajunge să joace un rol important în viața lui Maximus Sardis: aceasta devine mama pruncului Konos – urmașul care va purta Cămașa Ioniților.
În ultima pare a cărții, atenția revine asupra lui Konos, fiul lui Maximus și tânăra Melia, dar și cel care va putea împlini profeția.

În jurul personajelor care au rol definitoriu în poveste și un un rol extrem de important în lume, mai există povești care te vor ține în suspans, te vor ajuta să înțelegi cine sunt și de ce anume se află în această călătorie inițiatică.
Nu e deloc ușor să porți pe umeri responsabilitatea unei lumi, care depinde de tine. Nu e deloc ușor să fii departe de cea care ți-a dat viață sau de tatăl, pe care nici nu ai apucat să-l cunoști.  Nu e deloc ușor să înfrunți totul, să treci peste toate piedicile, peste toate provocările, dar acesta era prețul ce trebuia plătit.

Mi-a plăcut mult partea cu Jurnalul lui Konos. pagini în care le scria părinților. Dacă în prima fază, el acuza că a fost lăsat să plece, în următoarele, își exprima dorul. Așa vorbea Konos cu ei, căci știa că este auzit.
Fel de fel de personaje simpatice îți țin companie și îți bucură fiecare pas din călătoria ta de cititor. Personaje mici, cu povești absolut superbe. Prietenii lui Konos care-l păzeau și apărau de toate pericolele.

 Suspans la cote maxime

Suspansul crește treptat, tensiunea este maximă în fața unor evenimente stranii, pline de dramatism, pe alocuri tragice și momente în care participi la luarea unor decizii importante, care sfidează totul, dar evidențiază iubirea și sacrificiul pe care-l faci atunci când iubești.
O poveste absolută! Unică prin tot – știu am mai spus asta. O poveste uluitoare, care nu te va lăsa nicio clipă să pleci departe. te va ține lipit de carte, te va chema alături de personaje – pentru a trece împreună prin agonie și momente eliberatoare.

Mulțumesc autoarei Doina Roman pentru carte și călătoria gratuită într-un deșert în care zeii nu sunt niciodată prea mulți. Zeii te pot cuceri iremediabil cu poveștile lor. Deșertul tău plin de zei este aici.
Lectură plăcută!