Nu știu dacă voi putea scrie o recenzie cărții Quasar, de Ana Mănescu. Am citit cartea prin noiembrie – decembrie 2015, iar după ce am terminat lectura, nu am știut cum să-mi exprim impresiile de lectură.
Dacă mă întrebi acum, pot să-ți spun doar că am perceput cartea ca un carusel al emoțiilor, al trăirilor, a dorințelor ascunse într-un suflet zbuciumat. E o carte a trăirilor nuanțate de nevoia de eliberare a inimii – locul unde se adună curcubeul, ploaia, vântul, norii – toate păstrate precum talismanele – bogații interioare.
Am trecut de la o stare la alta, am recitit, am tremurat, m-am întristat, am simțit durerea și-am zâmbit amar.
Cunoști o carte după omul pe care a scris-o? Nu! Simți un suflet ce-a simțit să-și lase sufletul plin să umple paginile cu emoție pură. Cunoști un om după cartea pe care o scrie? Da! Un suflet plin ce scrie despre ceea ce simte, ce poartă în suflet, în minte .
Ana Mănescu scrie despre tot ceea ce îi mistuie sufletul, despre tot ce o face să simtă, să trăiască, să se bucure. Scrie și împarte cu toți. Scrie și dăruiește bucăți din sufletul și propria trăire tuturor.
Pe Ana nu trebuie să o cunoști, ci trebuie să o simți – și o vei iubi.
Scrisul Anei e cu penelul interior. Scrisul Anei nu trebuie înțeles, ci simțit precum un cânt, un plâns, o bucurie, o durere, un nerv, o lacrimă, o dovadă de iubire, o motivație, o dovadă de prezență, de acceptare, de prețuire și valorificare.
Bucăți din puzzle-ul unei poezii interioare, ce evidențiază bucuria, tristețea, neîmplinirea, iubirea, încrederea. Te vei recunoaște atunci când vei reuși să unești perfect fiecare piesa a acestui puzzle, te vei revedea, te vei regăsi. Pe tine, în trăirile Anei. Pe tine în iubire, durere, zâmbet, cuvinte, emoții, creionat în culorile universului.
Mi-a plăcut. De citit, de recitit și regăsit un motiv de emoție.Felicitări, Ana Mănescu!