Lumea de Apoi continuă seria fascinaţiei unde sfâşitul lumii este la o bătaie de aripi, iar cerurile se năpustesc să înghită pământul. Îngeri căzuţi a fost doar o primă uşă deschisă spre entuziasm, necunoscut şi groază. Groaza unei pedepse divine, al unui război neînţeles, al unei exterminări. Susan Ee continuă magistral trilogia Penryn şi sfârşitul lumii.

Important e să ai războinici care respectă ordinele, nu care le judecă.

Ritmul domol, axat pe cercetare şi salvare din Îngeri căzuţi, îşi schimbă complet direcţia de bătăie în Lumea de Apoi. Volumul al doilea din trilogia Penryn şi sfârşitul lumii vine ca o explozie de violenţă. Penryn se trezeşte faţă-n faţă cu cel mai groaznic coşmar al său. Un coşmar la care nici o minte umană nu s-ar fi gândit.

Paige a evoluat din sora mai mică în scaun cu rotile a lui Penryn la experiment macabru al îngerilor. Plină de cusături groaznice, cu lame în loc de dinţi şi un corp ce trebuie menţinut prin consum de carne omenească, Paige este un coşmar umblător. Unul căruia Penryn nu ştie cum să-i aducă salvare, o soră de care-i este groaznic de teamă, dar pentru care poartă acceaşi iubire şi grijă frăţească dintotdeauna. Cum poţi salva un om stricat iremediabil?

Creierul meu mă ajunge din urmă în sfârșit.

Ea are dreptate.

Bineînțeles că are dreptate. Cât de rău ai ajuns, când mama ta, care e nebună cu fișă medicală, e mai rațională decât tine?

Ca totul să se desfăşoare complet precum un coşmar, Raffe şi-a pierdut odată cu aripile sale albe şi statutul de înger. Drept dovadă, propria sabie îl reneagă, proprii semeni fugind din calea aripilor sale de demon. În aceeaşi ordine de idei, îngerii plănuiesc o apocalipsă de zile mari, fac experimente pe oameni şi o molimă de lăcuste extraterestre invadează pământul. Cum poţi ieşi dintr-o astfel de încâlcială  când nu ai la purtător decât o inimă stricată şi o pereche de aripi ascuţite de liliac?

Lumea de Apoi a ieşit de pe axa acomodării, al tatonării şi al cercetării. Ne vedem aruncaţi în plin război, într-o mulţime confuză de oameni, îngeri şi experimente. O nebunie absolută. Nu ştim în cine ne putem încrede, propriile simţuri ne aruncă impulsiv în situaţii capcană, iar inima ne dă mari bătăi de cap. Un arhanghel ajunge în postura de a vedea într-o Fiică a Omului un companion de excepţie, ceva mai mult decât un animăluţ zgomotos ce nu merită nici măcar o privire.

Probabil că arătăm într-un mare fel. Raffe, cu masca lui roșie și cu aripile de demon cu marginile în formă de seceri deschise în toată splendoarea lor. O Fiică a Omului, adolescentă sfrijită, care flutură sabia unui arhanghel. Și o fetiță plină de cusături, care arată și se poartă ca un coșmar, strângând la piept o pereche de aripi de înger.

Sfârşitul lumii nu poate răsturna însă veacuri de interdicţii şi legi. Nu poţi întoarce spatele cerurilor, indiferent de gradul tău de credinţă şi nu poţi călca în picioare onoarea cu care ţi-ai purtat bătăliile. În mijlocul furtunii, jocurile inimii nu-şi au locul. Lumea de Apoi ne poartă paşii în ritm de sprint, cu respiraţia întretăiată şi inima adânc ascunsă.

O nouă aventură plină de pericole şi intrigi, complot divin, iubiri întretăiate şi vieţi la limita supravieţuirii ne aşteaptă în Lumea de Apoi, volumul doi din trilogia Penryn şi sfârşitul lumii de Susan Ee. O trilogie fascinantă şi dozată atât cât să devină o dependenţă necesară.

Chiar și la sfârșitul lumii simțim nevoia să aparținem de ceva, cred.