Habar nu am unde au dispărut cele 365 de zile pe care le-am lăsat în urmă acum o săptămână. Au trecut de parcă nici n-au fost. Și-au luat zborul spre nicăieri – sau poate spre tot și toate. 365 de zile încheiate ce lasă în urmă toate cele doisprezece luni. În anul ce-a trecut m-am lăsat luată de val, căci  entuziasmul de început  – prezent în primele câte, zile ale lunii ianuarie,  părea a fi ceea ce aveam nevoie pentru ca următorul an să fie mult mai bun – pe oricare plan mi-aș fi dorit să acționez.

Energia bună specifică oricărui început, oricărei noi etape, căci asta este, până la urmă, și noul an, pentru fiecare dintre noi, m-a purtat anul trecut pe aripile visării. Și-așa se făcea că, în viitor, eu voi reuși mai mult decât oricând  – până și imposibilul să-l transform în realitate. Dar ce nu visează omul? Da ce nu speră el? Și câte planuri nu-și face pentru perioada care urmează? E normal să speri, să crezi, să te încrezi în ”Anul ăsta e acel an” în care nimic nu mai poate să mă oprească – de câte ori nu ți-ai zis și tu așa? În fiecare an mă încred în șansa mea, în fiecare nou an îmi spun că: ”anul acesta realitatea va fi așa cum am visat-o acum ceva timp”. E bine că sunt optimistă, desigur, dar cum se așază totul nu depinde chiar numai de propriile mele acțiuni și dorințe.

Cele 365 de zile încheiate și trecute nu au tras linie fără ca, la final, să-mi dea și o temă. Nu au plecat până nu au văzut că mă lasă bine, că mă lasă liniștită, că mă lasă pe mâini bune – ale anului care se grăbea să-și facă intrarea – una fără fală, fast și zgomot.

365 de zile  – nu mai sap atât de adânc

Tot ce a rămas din anul trecut este esența acestuia, ceea ce chiar trebuie să rămână cu mine – pentru a merge mai departe, a mă cunoaște mai bine, a mă transforma într-o variantă mai bună. Tot ce 2023  m-a trecut prin toate stările, prin etape, prin perioade în care am avut de învățat, în care poate realitatea mi s-a așezat exact așa cum trebuie – pentru a înțelege că am evoluat.

2023, nu sunt supărată, nici furioasă. Am fost, nu mai sunt. Ne încheiem încă o dată socotelile  pe plus? Du-te liniștit unde ți-e locul, poți să faci asta fără teamă. Eu îți sunt recunoscătoare și-ți mulțumesc din suflet că mi-ai zguduit realitatea, că ai fost atât de capricios, la un moment dat, încât îmi venea să renunț. Dar sunt aici și acum datorită ție.

Sunt fericită că te-am întâlnit, că am trăit alături de tine zile pline de provocări și că ne despărțim prieteni. E timpul ca fiecare să-și continue povestea.

365 de zile – Statistici și detalii (ne)importante

Nu contează cât citești, important este că citești. Un îndemn bun, real, dar și încurajator să fie mai bine în cel care vine după el, nu?. Parcă mi se bucură toată ființa când văd, negru pe alb, că literar vorbind, 2023 n-a meritat doar șters din calendar. A avut el de toate, e drept.

Ca să revenim la progresele anului.  În anul ce a trecut am citit, de fapt, 64 de cărți – cu 15 mai mult decât arată prietenul meu de bază GoodReads. Cele 15 misterioase, fie nu au fost publicate decât în format electronic, fie nu au fost puse pe site-ul cu pricina – de către editurile la care au fost publicate sau autorii care le-au semnat. Unele dintre ele sunt în curs de apariție.

Peste 14 892 de pagini – printre cele cincisprezece lipsă la numărătoarea aceasta am și cărți de peste patru sute de pagini. 108 pagini are cea mai scurtă carte a anului, iar cea mai voluminoasă dintre ele, 672 de pagini. Media e de 303 pagini citite, iar punctajul acordat e de 4,5 stele.

Cea mai bună carte s-a dovedit a fi una citită chiar în ultima lună a anului trecut. Iar opusul celei de top… una dintre celelalte rămase. Dintre toate, două m-au făcut praf – și m-au remontat, căci nu aș fi avut altă soluție.

Momentul adevărului și al alegerii

Am avut parte de foarte multe zile în care nu am citit nimic. Cred că așa se explică de ce anume am dat punctaj atât de mare cărților parcurse. A fost ”premiată” fiecare carte care a reușit să mă scoată din reading slump.

Pe blog am scris așa:  5 articole mari și late – care au primit 7 reacții.  Ultimul articol postat cu trei luni în urmă. Asta e ceea ce m-a cutremurat de-a dreptul – m-am întrebat zilnic:” Nu mai știu să scriu recenzii?” Dar este și motivul care îmi dă putere. Nu renunț, merg mai departe și fac schimbarea: anul viitor va fi mai bine.

Puțini știu poate asta: că Booknation.ro este a doua mea căsuță literară – colaborarea care m-a motivat să scriu alte noi 11 recenzii. Și mi-a adus și multe satisfacții încurajatoare. Da, am făcut treabă bună în 2023, alături de colegii mei. Împreună și pe viitor!

2024 – Noua destinație

E timpul pentru un nou început, un an nou, care nu doar că e abia la început, dar e și bisect. 2024, anul care promite o zi în plus, asta e sigur. Restul e mister, necunoscut și dorință. E nevoia mea de a fi altfel, de a fi mai bun, mai ușor de dus, mai plin de bucurie și dorințe împlinite – care așteaptă de mult prea mult timp să ajungă în realitatea mea.

Numărătoarea abia a început, iar eu continui cu pași mărunți spre înainte. În aceste câteva zile, am făcut deja câteva schimbări esențiale: promisiuni mult mai realiste – pe toate planurile. Și începe deja să se vadă progresul. Tot înainte. Se anunță an cu spor la scris – pe ambele site-uri dedicate lecturii, cu multe cărți foarte bune citite și cine știe câte alte surprize.

2024 este acel an în care mă străduiesc mai mult pentru rezultate mai bune, cu reușite – sperate și total neașteptate. Anul în care altfel vreau să însemne creativitate, inspirație, motivație, productivitate – care să se vadă în realitatea mea. Și pe care să o împart și cu alții. Să fim mai buni, 2024! – și eu, dar și tu; unde și reciproca este la fel de valabilă și necesară.