Bucuria lecturii în perioada  30 noiembrie- 6 decembrie 2024. Mă folosesc de oportunitatea aceasta pentru a face  o promisiune față de mine: Promit că nu mai rămân în urmă cu scrisul și postatul articolelor cu progresul literar realizat în fiecare săptămână.

Bucuria lecturii e singura pe care o mai simt. Lectura mă ajută să nu clachez și să câștig lupta cu panica – mă vizitează cam des în ultima vreme.  Bucuria lecturii îmi dă puterea de a continua, de a nu ceda în fața fricii.

Și știu că tot bucuria lecturii mă va ajuta să-mi recapăt entuziasmul și starea aia bună pentru a citi zeci de pagini, fără să-mi pierd concentrarea sau dorința de a mă cufunda în paginile cărții pe care o citesc.

Bucuria lecturii – Cărți de terminat cât mai repede

Istoria celor cuminți este povestea cu care încep săptămâna. Cât de curând termin de parcurs cartea scrisă de Titus Radu. Și nu se termină aici În curând recenzia cărții va fi postată pe booknation.ro, iar recomandarea mea literară va ajunge la cât mai mulți iubitori de lectură.

Nu uit nici de Minciunile pe care le spun, căci e o poveste ușor de parcurs.  Povestea scrisă de Julie Clark e prima pe care o citesc, dar chiar  și așa o simt ușor altfel decât toate celelalte romane thriller citite de mine. Î

Ambele lecturi îmi aduc bucuria lecturii  – chiar dacă pentru o scurtă perioadă. Ai putea să mă tragi de mânecă și să-mi spui că ”Bucuria lecturii rezistă oricând, în orice stare sau perioadă prin care trece cititorul”. Nu te contrazic. Așa e. Nu spun că îmi dispare vreodată bucuria lecturii – din suflet și din minte. Spun doar că există, doar că nu la ”nivelul” care să mă mulțumească pe mine.

Bucuria lecturii – În vremuri tulburi

Nu-s foarte mândră de progresul meu din această săptămână. Mai sunt și momente de genul acesta, știu. Dar mai știu ceva: am mai avut momente grele, cumplit de grele și atunci m-am lăsat în voia lecturii. Am avut foarte multe situații dificile în care bucuria lecturii m-a ”rupt” complet de realitate și nu a permis abisului să mă înghită, m-a ridicat.

Am mai citit puțin din ambele romane. Totuși, în starea în care sunt acum, am șanse minime să avansez lectura. Să termin? Dificil. O să treacă, va fi și bine. Nu cărțile pe care le citesc sunt problema, ci oboseala psihică mă cam ține pe loc – în ultima vreme am o singură dorință: să dorm. Aș dormi, dar oare aș visa că citesc pe bandă rulantă?

Bucuria lecturii pune pe stop anxietatea care mușcă din fericirea mea fără jenă. Și pare să nu-și dorească să plece de la mine. Contează cele câteva pagini citite din Minciunile pe care le spun? Cartea semnată de Titus Radu e terminată, recenzia e pe blog, iar eu mă bucur că am mai descoperit un autor român contemporan.

Bucuria lecturii – Mult prea puțin

Luna festivă a început. Nici măcar 1 Decembrie nu a mai simțit-o la fel de emoționantă, de optimistă. Nici măcar entuziasmul nu a mai avut forța de altădată

Aveam tradiție de 1 Decembrie: începeam o carte scrisă de către un autor român contemporan. În 2024 nu am respectat obiceiul. Am ales așa ca să nu mă simt prost. Cine  rezistă? Eu și bucuria pe care mi-o dau dăruiește bucuria lecturii Știu că nu se vede, dar important este altceva: că simt. Bucuria lecturii se simte. Pentru ca mai apoi să se vadă în paginile citite.

O nouă carte începută. De fapt, e o trilogie romantică. Mi s-a făcut dor de Amanda Quick. Am dat startul lecturii volumului Întoarcerea în Eclipse Bay. Cum este? Nu am parcurs foarte mult din ea, dar îmi promite o călătorie interesantă și să-mi crească bucuria lecturii destul de mult. Restul săptămâna ce urmează

Bucuria lecturii – Nu se termină niciodată

Nu mă laud, nu sunt model pentru nimeni. Doar sunt recunoscătoare că am reușit să termin cărțile începute la finalul săptămânii trecute. E puțin, dar e ceva care mi-a păstrat bucuria lecturii neatinsă.

Călătoria romantică din Eclipse Bay e în plină desfășurare. Multe necunoscute, mister și o doză generoasă de romantism – nu lipsește jocul de-a șoarecele și pisica, despre care știm cum se va termina. Dar până la ”The End” mai e destul. Și trebuie să descopăr. Bucuria lecturii este flacără vie întotdeauna, e foc nestins și felul meu de a spune că merit fiecare zi în care am deschis o carte și am parcurs câteva pagini. Mai multe, mai puține, tot bucuria lecturii mă regăsește de fiecare dată.

Bucuria lecturii e minunea care nu mă lasă să renunț. Citesc și nu cedez în fața emoțiilor de tot felul! Bucuria lecturii este motivul pentru care-mi notez, săptămână de săptămână parcursul și progresul. Nu e nimic mai frumos decât să realizezi că ai mai citit o carte, că ai mai trăit o poveste.

Bucuria lecturii e ultima la care voi renunța! Viața nu mi-e dulce întotdeauna! Ce fac atunci? Îmbrățișez o poveste pentru 15-20 minute măcar și las bucuria lecturii să mă învăluie. Apoi să mă cuprindă cu totul.  Uneori mă pot lăsa vrăjită de tot ce se petrece în noua mea realitate, alteori mi-e mai greu, dar tot rămân puțin îmbrățișată cu cartea – sau vreun personaj.

Zile și zile în care bucuria lecturii se simte diferit, dar nu dispare niciodată. Când nu-i destulă o readuce la viață o nouă poveste. Poate am nevoie dor de o carte de sezon – de iarnă sau și mai specifică, de Crăciun. Întotdeauna cartea potrivită ajunge să fie citită atunci când e de cel mai de ajutor sufletului meu.

Bucuria lecturii e bucuria regăsirii mele în povești, în personajele de acolo și în emoțiile pe care le transmit! Trăim împreună, personaje și cititor, fiecare emoție în parte. Citesc și nu mai sunt singură, iar asta-mi face atât de bine! Hai că-i Decembrie! Urmează cărți de sezon într-o perioadă atât de specială!

Puterea lecturii unei cărți foarte bine scrise este aceea că începeți să gândiți precum autorul. În timp ce sunteți naufragiați pe „Insula Comorii“, voi sunteți Robert Louis Stevenson; în timp ce vă aflați într-o strânsă legătură cu natura la Walden, voi sunteți Henry David Thoreau. Începeți să gândiți așa cum gândesc ei, referințele lor devin ale voastre și le purtați pe acestea cu voi mult timp după ce ați citit cartea respectivă.