În această săptămână călătoria maraton mă va duce pe drumul poveștilor și sper din tot sufletul meu să vizitez cât mai mult – măcar cu ajutorul cărților. Pornesc din București, o locație tristă, deloc plăcută și dorită. Sunt la Spitalul de Arși, unde e prea puțină empatie, omenie și putere de a mai crede că ne mai facem bine. Alexandra Furnea, spune, pe bună dreptate, că e captivă în Spitalul nevindecării. Cât de multă putere există în Oameni!

Ne întoarcem apoi în Valea Înaltă, unde Darius și Ingrid vor să deslușească misterul controversatului domn Haralambie. Vor reuși să-și îndeplinească misiunea de detectivi? Voi vedea asta cât de curând. Spun doar că sunt extrem de atenți la tot ce se întâmplă cu oamenii satului atunci când aud de Domnul H. Interesantă povestea și numai bună de citit în perioada asta. Felicitări autorului Florin Grigoroșoaia!

Nu știu exact itinerariul din călătoria – maraton pe care am de gând să o bifez în următoarele zile, sper doar să am spor la dat pagini – care mă vor ajuta să ajung cât mai departe, în cât mai multe locații. Lectura face totul posibil!

Sâmbătă, 2 noiembrie 2024

Am citit din cele două cărți, dar cu niciuna nu am avansat suficient de mult încât să mă pot ”lăuda”. Sper că mâine va fi mai bine. E final de week-end și poate voi reuși să citesc mai mult decât până acum.

Călătoria maraton  – Timp încotro mergi?!

La final de week-end pot să mă declar mulțumită că am avansat destul de mult cu povestea scrisă de Florin Grigoroșoaia. Mâine dimineață, luni adică, termin romanul și abia aștept să o recomand și altor cititori. Tot mâine sper să mai avansez cu Jurnalul lui 66 și să văd ce călătorie vine la rând – să-mi încânte privirea și sufletul.

Luni, 4 noiembrie 2024

Am terminat azi Domnul Haralambie. Până să apară recenzia cărții, am să te rog doar să nu eviți titlul, să nu stai să te gândești prea mult dacă o găsești pe unde. Bucură-te de poveste, de scrierea unui autor român contemporan.

În București nu am mai ajuns, e drept. Dar voi ajunge negreșit și acolo, oricât de greu ar fi de retrăit astfel de momente.

Nu știu ce carte voi începe. Mâine vorbim și de noua mea lectură și noua destinație din călătoria – maraton/

Marți, 5 noiembrie 2024

E momentul să aleg următoarea călătorie și nu știu unde să poposesc mai întâi. Aș vrea să merg peste tot în același timp, să ajung în toate țările, în fiecare loc îndepărtat – care să mă ajute să uit, să dispar din propria realitate. Cum să mă împart? Cum să-mi împac și reîntregesc sufletul?

M-am întors în București și sper să mai stau aici puțin. Sufletul mi-e bucăți: Durerea e Colectiv(ă), e a tuturor, nu doar a celor care au fost acolo, nu doar a familiilor, nu doar a supraviețuitorilor, e și a noastră – pentru că nu e vorba doar de o zi, un eveniment tragic. E despre toate acele situații care te fac să urli de neputință, din cauza nedreptăților și-a unora care uită să fie oameni.

Călătoria  maraton – N-a fost să fie

Mi-am dorit să am parte de o săptămână în care călătoria – maraton să fie  ceva mai intensă, mai bogată în locații care să-mi taie răsuflarea. Nu a fost să fie sau nu mi-a ieșit mie planul. De data asta n-a fost să fie.

Am continuat cu Spitalul de Arși. Mi-a tăiat răsuflarea de mai multe ori, deloc plăcut. M-a înfiorat povestea Alexandrei și-am ajuns să spun ”Ghinion, trăim în România! Și asta se vede clar, oricând, oriunde și în orice!” Călătoria maraton mi-a arătat și realitatea nemiloasă, inumană, lipsită de speranță. Călătoria maraton nu e numai lapte și miere, nu e întotdeauna luminoasă, plină de bucurii.

Vineri, 8 noiembrie 2024

Tare mi-ar fi plăcut să închei tot săptămâna asta, a patra la număr, să termin Jurnalul lui 66. Aș fi putut face asta, dar ziua de astăzi mi-a fost puțin mai dificilă, am făcut totul cu încetinitorul și nu am reușit mai mult.

Ultimele 59 de pagini le voi încheia în următoarea săptămână – tot eu, tot progresul meu lent va fi. Nu avea rost să pun presiune – și mai multă presiune pe mine.

Călătoria maraton  – Se încheie mult prea repede

Mult prea repede a trecut timpul și mult prea puțin am reușit să citesc în aceste zile.  Mi-e dor de perioadele mele bune – în care devoram carte după carte. Tare aș vrea să ”dau” peste cărți care să mă facă să uit de toate atunci când le citesc.

O nouă săptămână în care toamna e și ea pregătită parcă să iasă din scenă – pentru moment. Alte zile în care îmi doresc să mă bucur de frumusețea și emoțiile dăruite de cărți.

În Valea Înaltă e tare interesant și îți recomand să ajungi și tu. Merită să descoperi povestea unui sat și adevărul despre Domnul Haralambie. La Spitalul de Arși nu doresc nimănui să ajungă, dar Alexandrei Furnea îi mulțumesc din suflet pentru că mi-a spus povestea ei – una reală, tristă, dureroasă, sfâșietoare. Curând, promit, împart și cu tine emoțiile trăite cu Alexandra alături și Jurnalul lui 66.

Cam asta e pentru săptămâna asta!