Azi am terminat cea de-a doua carte semnata John Green, Cautand-o pe Alaska.

Desi i-am citit doar o carte inainte, m-am obisnuit cu stilul sau de scriere si asteptam sa ma surprinda placut, din nou. Trebuie sa recunosc faptul ca mi-a placut mult cartea, dar mai mult mi-a placut Sub aceeasi stea– despre care am scris aici.

Cartea de fata a reusit sa ma surprinda, sa ma faca sa o citesc – a avut acel ceva care sa ma tina lipita de carte, de actiune, care sa ma faca sa-mi doresc sa aflu ce se intampla pe mai departe.

Cautand-o pe Alaska a reusit sa ma intristeze. Mai mult decat m-a intristat povestea personajului principal din Sub aceeasi stea. Am sperat mereu, pana la ultima pagina faptul ca Alaska va aparea, ca altul va fi final povestii ei, mai bine spus, ca se va intampla ceva, orice – oricat de neverosimil ar fi parut, si ea sa reuseasca sa se salveze.

Este o carte despre prietenie, iubire, dorinte, cautari si intrebari fara raspuns, intrebari care.. uneori, chiar trebuie sa ramana fara raspuns.

Nu stiu ce ar putea sa interzica aceasta carte,chiar nu am gasit nimic surprinzator, care at fi putut sa o faca una dintre cartile pe care criticii sa o conteste si sa o interzica.

Desi, asa cum am zis, mi-a placut mai putin decat Sub aceeasi stea, i-am dat 5 stele (din 5) pe GoodReads

Cartea poate fi cumparata de pe elefant.ro (click pe link) sau de pe Libris.ro (click pe link), cu transport gratuit, prin curier.

Astept sa-mi spui parerea ta. Lectura placuta!