Confesiunea unui preot m-a făcut să râd în miez de noapte. Nu în multe, căci am citit-o mai repede decât m-aș fi așteptat. Acest prim volum ne pregătește pentru prăpăd, dar nu neapărat într-un sens negativ.Te pune față în față cu gândurile și demonii interiori, cu reguli, nevoi și frământări mascate de etichete. Ce anume mi-a adus zâmbetul? M-a amuzat rapiditatea cu care mintea răspunde de fiecare dată. Dar și unele mustrări de conștiință, care dispăreau din peisaj foarte repede.

Este o carte pentru adulți, e o carte explicită, o carte care îți expune un adevăr: vulnerabilitatea dincolo de sexualitate. E cartea care, fie place, repet, dincolo de limbaj și subiectul tabu, fie o găsești imposibil de ținut în mână și citit. Cu toate acestea, cartea asta este o ficțiune, este pentru amuzant. Nu o zic doar eu, ci autoarea. Chiar înainte de a începe toată nebunia cu această confesiune.

Poate că o să te mire afirmația asta, orice e posibil, dar cartea aceasta nu mi s-a părut deloc rea. Deloc rea în comparație cu alte surate ale ei. Tu știi că nu am probleme cu limbajul niciodată, dar Secrete întunecate mi-a pus capac. M-a dezamăgit atât de tare – abia am terminat-o. Și avea doar 200 de pagini. Dezamăgirea anului scrie pe ea, clar.

Confesiunea unui preot – povestea unei decizii greu de acceptat

Cartea aceasta nu este una despre Dumnezeu. Nu e o carte religioasă, deși aduce în prim plan reguli ale religiei catolice. Cartea asta nu vorbește despre Divinitate, ci despre modul cum fiecare alege să se raporteze la ceea ce înseamnă Divinitatea. Cartea este despre deciziile care te influențează în mod direct. Și pe care trebuie să le accepți. Este despre acele decizii care te forțează să acționezi, să pornești pe un alt drum.

Tyler Bell a hotărât să urmeze calea preoției cu 3 ani în urmă, atunci când sora lui a urmat propriul drum. În ziua în care realitatea familiei Bell însemna un gol, Tyler a luat decizia de a renunța la tot ce însemna el și viața lui de până atunci. Un bărbat, mânat de durere, vinovăție și neputință, a jurat să fie fidel lui Dumnezeu. A reușit oare să se adapteze la noua sa viață? Una plină de reguli. A făcut față tentației. Poate da, poate nu.

Confesiunile preotului Bell vor șoca, îți vor strânge inima într-o menghină, te va face să-ți pui întrebări și să-ți dorești să găsești răspunsuri. Vei dori să înțelegi motivația sa, să-i accepți fiecare răbufnire, să-i asculți mărturisirile eliberatoare cu respirația tăiată. Devii martorul cheie în procesul părintelui Bell. Va fi acuzat de trădare sau va trăda? Rămâne de văzut dacă a renunțat sau a mers până la capăt în deciziile care au urmat.

A eșua înseamnă a renunța să-ți mai oferi o șansă atunci când alții chiar ți-o oferă fără teamă

Părintele Bell este fidel lui Dumnezeu, reușește să își înfrâneze poftele trupești, este primul care susține că regulile trebuie respectate. Toate astea pentru 3 ani. După această perioadă, trecutul și prezentul se întâlnesc pentru a pune sufletul lui la încercare.

Deși nu spune, el simte că a eșuat încă înainte de a deveni preot. Simte că a eșuat și ca slujitor a Divinității, iar atunci când o întâlnește pe Poppy, înțelege că a eșuat și ca bărbat. Zice că a eșuat, dar eu cred altceva. Nu a eșuat, el doar și-a încheiat misiunea. Da, chiar cred asta.

Preoția nu a fost chemare, ci doar un mod de a se pedepsi pentru realitatea de acasă, din familia sa. Nu a fost ceva simțit, ci doar un mod în care și-a dorit să-și ascundă vinovăția pentru ceea ce s-a întâmplat.

Confesiunea unui preot – dorința de a ajuta, de a salva în numele trecutului

Tyler Bell nu și-a putut ajuta sora. A urmat drumul castității, al preoției pentru a ajuta oamenii din comunitate.  Ajută ca să se ajute să uite de trecut, de ceea ce nu mai poate schimba, de vinovăția fără vină pe care încă o simte.

Nu e responsabil de deciziile nimănui, dar durerea nu se stinge, golul nu se umple, iar povestea dinaintea preoției îi dă din nou târcoale. Oare întâlnirea cu Poppy este întâmplătoare? Nu, sunt sigură că nu. Aș îndrăzni să spun că a văzut în Poppy femeia neajutorată, o femeie rătăcită. Și ea, se simte vinovată, simte că a săvârșit un păcat imposibil de iertat. Cine se mai simte exact la fel în povestea asta? Cine se tot confesează în cartea asta cititorilor? Da, chiar el.

Vinovăție, nesiguranță, teamă, singurătate, rătăcire? Toate sunt elemente care atrag atenția, iar preotul Bell vrea doar un singur lucru: să o ajute, să o aducă pe calea cea bună. Ca preot se simte dator, dar și datoria de frate urlă în urechile sale, sufletul urlă de dorință, dar știe că are alte datorii morale. Reușește cumva să-și reprime dorința interioară, pornirea și semnalele trupești.

Confesiunea unui preot – dorința de a trăi, simți și visa

Părintele Bell încalcă orice regulă bisericească. Știe că va dezamăgi enoriașii și pe fiecare preot în parte. Știe că nu ar trebui să cedeze în fața nevoilor trupești, că va sfârși rău – aici pe pământ și nu doar aici, dar nu poate. Pasiunea, strigătul, nevoia, toate îl fac să guste din ceea ce îi este interzis. Gustă din păcat și îi place. O singură atingere și nu se mai poate opune.

Să nu crezi că nu încearcă să stea departe de păcatul feminin, dar nu rezistă prea mult. Tot acolo ajunge, tot pe ea o caută. Tot ei îi povestește despre trecutul care l-a făcut să ajungă preot. Tot cu ea e fericit. Ar trebui să plece de la cârma comunității sau să îi ceară ei să își aleagă alt preot pentru a se confesa?

Poate că asta ar fi cea mai bună cale, dar nu face nimic din toate astea. Se mulțumește doar cu puțin – cu stropi de fericire fizică. Doar lângă ea se simte pe deplin fericit și de fiecare dată amâna decizia, amâna să accepte realitatea. Știe că e o relație imposibilă, că fie renunță la ea pentru preoție, fie lasă preoția pentru această femeie. Ar putea, dar nu vrea să renunțe nici la Dumnezeu, nici la Poppy.

Dacă nu ai curajul necesar, realitatea te va împinge de la spate

Escapada preotului Bell nu rămâne nedescoperită. Pozele care arată clar infidelitatea și nerespectarea jurămintelor sale.  Ceea ce unii doar bănuiesc, e clar ca lumina zilei, iar chipeșul preot nu mai poate amâna momentul unei decizii. Ce va alege și cum o va face? Va urma inima. Sau poate rațiunea îi va lumina și mai mult calea spre înainte.

Fericirea durează puțin, căci totul se destramă chiar sub privirea lui îngrozită. A pierdut lupta, chiar dacă simțea că a câștigat pentru totdeauna inima lui Poppy. Femeia pe care o iubea și pentru care a fost în stare să renunțe la tot, a plecat. L-a părăsit într-un moment în care simțea că are șansa unui nou început împreună.

Confesiunea unui preot – viața merge mai departe

Decizia de a pleca a fost luată, dar durerea pe care o simte este infinit mai mare. A renunțat la preoție, crezând că va câștiga iubirea, dar a rămas singur. Greutatea de a continua e din ce în ce mai mare, dar ce poate face în fața unei alegeri despre care nu a primit niciun fel de explicație?

Adevărul e că Poppy a plecat dintr-un singur motiv: nu putea să-l lase pe Tyler să renunțe la Dumnezeu. Să renunțe pentru ea.  Cum se poate numi sacrificiul tânărului Bell? Dar cel pe care-l face Poppy?

Niciodată, orice cale ai alege în această viață, nu înseamnă că renunți la Dumnezeu. Pe Dumnezeu nu îl ia nimeni din viața ta, indiferent de drumul pe care îl alegi. Tyler doar așa a putut descoperi că nu poartă pe umeri nicio vină, că Dumnezeu nu este supărat pe ceea ce alegem. S-ar supăra dacă am renunța să alegem și-am continua să fim nefericiți și neîmpliniți la infinit.

Totul e bine când se termină cu bine, căci finalul este fericit. Măcar în cărți să fie așa, zic. Pentru final mi-aș fi dorit ceva mai mult. Mai multă tensiune care să mă facă să-mi doresc să citesc și continuarea.

Despre limbaj și erotism

Da, Confesiunile unui preot, Sierra Simone este  o carte erotică, explicită și foarte clară. Cuvintele dau naștere unor imagini, pentru unii, greu de privit și acceptat. Dar fix limbajul și claritatea cu care se exprimă fiecare scenă erotică, reușește să amplifice și mai tare trăirile personajelor principale. Scoate în evidență frustrările adunate și ascunse în interior. Face ca nevoile umane refuzate să iasă la lumină. Amplifică vina, durerea, neputința. Ne arată latura umană.

Nu e obligatoriu să citești cartea, iar dacă o citești.. nu scrie nicăieri că musai trebuie să-ți placă. Dar dacă ai trece dincolo de limbaj, de scenele fără perdea, ce ar rămâne? Poate o poveste, niște emoții care schimbă ceva în interior sau niște întrebări. Te-ai gândit vreodată ce ai face dacă ai fi într-o situație similară? Să zicem că te îndrăgostești, dar iubirea asta ți-e interzisă. Care ar fi alegerile tale?

Confesiunile unui preot, Sierra Simone a apărut la Editura Bookzone.

Lectură plăcută!