Abia la această oră mi-am dat seamă că eu nu am chef de nimic, nici măcar de mine nu am prea mare chef, nici de sunete, nici de gânduri declanșatoare de furtuni în sufletu-mi deja tulbure. Cheful a dispărut în negură, prin ceață. A plecat în căutarea fericirii.
Înainte de a pleca… mi-a spus doar că el nu poate  trăi fără fericire, fără liniște și fără să mă vadă zâmbind. Și dus a fost. Dar îl aștept înapoi cât mai curând, căci nu am chef să mă plictisesc nefăcând nimic, doar așteptând. Oh, nu! Nuu! Nu pot să cred că am mai găsit un motiv de așteptat. Am atâtea, încât viața mea a devenit o veșnică așteptare!
Am găsit-o fără să o caut, a venit fără să o fi chemat, fără să o aștept acum, fără să o fi gândit, fără să mă aștept să facă vreo minune cu starea mea sufletească, fără să realizez că aveam nevoie de ea, a venit ca să-mi spună că merită o șansă, chiar dacă e nouă.
A poposit lângă mine și mi-a șoptit exact ceea ce aveam nevoie să aud, să simt, să ascult. Ca să simt cum totul se schimbă imediat. instant, ca prin farmec.

Daruri dintr-o melodie – numai bună de iubit

Tot ce-mi place, tot ce mă bucură și mă face să mă simt liniștită. E atâta libertate, bucurie, magie, e atâta lumină, zâmbet, simplitate. Atâta iubire, atâta energie, atâta entuziasm. E fericirea întruchipată, pusă pe note.
Cântul mării înspumate, sunetul care mă relaxează atât de tare, care mă poartă pe aripi de visare neîntreruptă.
Marea, oricare ar fi ea. Mi-e dor de mare, de plajă și.. doar zărind-o puțin, mintea mi-a fost invadată de fiecare dorință a mea.
Soarele și cerul senin îmi lipsește mult, căldura din oameni și mai mult. Mi-e dor de vară, de oameni dragi, cele mai calde suflete. Suflete libere, senine, pline de viață – așa cum voi fi și eu în majoritatea timpului.
Ritmul muzicii mă face să dansez de la primele acorduri, iar atunci când am ascultat-o prima dată – acum douăzeci și cinci de minute, mi-am mișcat corpul fără să-mi dau seama, iar interiorul meu s-a luminat
Mi-a adus un zâmbet mare de față. Și cred că toată o să fiu un zâmbet atunci când o voi asculta. Nu mă miră dacă o voi stresa cât e ziua de lungă. O să mă însoțească mai mereu de azi înainte.
Dansul îmi place mult. Am mai spus cândva asta: cred că într-o viață anterioară am fost dansatoare, acum sunt doar o privitoare și admiratoare a dansului și dansatorilor. Azi doar simt fiori și ochii mi se umplu de lacrimi. Ador dansul, dar sunt anti-talent și zeci de picioare stângi.
Mă invită să mă bucur de tot și toate. De fiecare zi, de fiecare minut, de fiecare rază de soare de afară sau poate doar de soarele din interiorul meu. Mă invită să trăiesc frumos, să fac doar ce-mi place. Îmi spune să nu mă ascund – oricât de stângace aș fi, oricât de puțin talent aș avea, doar să mă mișc așa cum simt, să las perfecțiunea la o parte, că ea doar mă încurcă uneori, mă limitează.
Sunt imperfect de perfectă. Cu defecte multe, dar și mai multe calități pe care nu le văd pentru că sunt prea ocupată să-mi evidențiez părțile mai puțin bune ale corpului, personalității, a întregii mele ființe.
Am foarte multe de oferit. Chiar dacă nu pare, chiar dacă mi se pare că nu pot să ajut, nu am nimic de dăruit. De fiecare dată (sau aproape) am considerat că toți sunt prea grăbiți, prea au nevoie de altceva de la mine..ca să mai aprecieze o vorbă bună, un ”te iubesc”, un zâmbet sau ”ai grijă de tine”. Parcă mi se cere întotdeauna altceva, mai mult.. încât am uitat că mai am atâtea daruri care pot declanșa și altora bucuria. Am uitat și mă consider neînzestrată.
Cică-s numai bună de iubit. Melodia și Feli spun asta, nu am spus-o eu! Eu sunt atât de sigură că mai am până devin așa cum spune fata asta în minunata-i melodie. Dar dacă ea spune, pot eu să o contrazic?
Lasă grijile și problemele. Oh! Tocmai astea nu le prea pot lăsa, nu pentru că nu aș vrea, ci pentru că.. ele nu mă lasă pe mine. Se țin scai, mă urmăresc peste tot.
Sunt frumoasă și am să aprind scânteia în inima cuiva. Fain! Ce compliment frumos! Și ce frumos m-a simțit pe mine zâmbăreața asta de femeie! Și dacă am aprins scânteia, să văd și eu. Doar nu o să rămân fără să știu că am făcut ceva bun în viața cuiva, zic și eu.
Din viață, cu chef energie și iubire. Numai bună de dansat, zâmbit, bucurat, dar neapărat numai bună de iubit – Feli!
Nu aveam chef de scris, dar cred că piesa asta a dat viață unui articol micuț, light- perfect pentru weekend.