Fata cea bună este, fără îndoială, un roman care te ține cu sufletul la gură: nu te pregătește, nu te previne, mărind suspansul de la o pagină la alta.  Povestea te va situa în fața unui imens de piese de puzzle, a căror alăturare îți va pune mintea la contribuție. în centrul poveștii o veți găsi pe Mia, săraca fată bogată, a judecătorului, din North Shore, Chicago, un om puternic și crud și a unei femei lipsite de dragostea și înțelegerea soțului.

Pe parcursul cărții veți afla despre fiica celor doi că o poveste poleită a unei familii văzută de către societate a fi una extraordinară, în realitate este cu mult mai sumbră, încărcată cu tragedii și plină de secrete. Adevărul despre saga familiei Dennett vă va fi relevat de către detectivul  Gabe Hoffman, un personaj, pe cât de discret, pe atât de incisiv.

Povestea este construită pe două planuri temporale, în care Mary Kubica, jonglează cu timpurile, plasând acțiunile într-un mod coerent, nescăpându-i nici cel mai mic detaliu.  Fie că te afli în prezent, fie că te afli în trecut, intensitatea emoțiilor rămâne aceeași sau crește treptat în intensitate. Pentru a fi convinși de ceea ce spun eu citiți acest thriller și vă veți convinge singuri.

Fata cea bună – vocea sufletului neînțeles

Mia are 25 de ani și este profesoară de arte la un liceu, asta în ciuda insistențelor tatălui său de a urma Facultatea de Drept, cursuri frecventate  de sora ei mai mică. Deși tânără și bogată, ea preferă să părăsească casa părinților pentru a trăi pe cont propriu. În antiteză cu sora ei, Mia nu este interesată de averea sau poziția socială a familiei, mai mult disprețuindu-le.

De ce Mia alege distanța de propria-i familie o să vă las pe voi să aflați singuri.

Un singur telefon a fost de ajuns pentru a da peste cap întreaga familie Dennett, pentru a-l scoate pe judecător, tatăl Miei, din aria de confort și de al aduce în pragul disperării, loc de unde începe să facă greșeli.

Într-o zi când totul se arăta la fel de imperfect în prestigioasa familie, mama Miei, Eve, află că fiica ei a lipsit de la serviciu. Crezând inițial că este doar o întâmplare, pe care a pus-o pe seama bolii, femeia află cu stupoare că fiica ei fusese răpită. Acesta este momentul în care este introdus în acțiune detectivul Hoffman,  a cărei prezență îl deranjează teribil pe judecător.

Fata cea bună este un adevărat thriller psihologic, pe parcursul căruia, Mia își va dezvălui povestea de viață, un destin greu încercat, din care veți afla că de la teamă la dragoste este doar un singur pas. Un pas mic, dar capabil  să-i schimbe viața pentru totdeauna.

Cât valorează faimă părintelui în ochii copilului?

Deși este greu de crezut, în acest roman autoarea abordează un subiect de mare actualitate și anume relația părinte – copil. Iată că nu toate faptele sau acțiunile părinților sunt lipsite de păcat sau perfecte în ochii copiilor. Este și cazul Miei, care a condamnat faptele tatălui,  în viața ei având parte de ignoranță și reguli stricte, și deloc de dragoste părintească. Mai mult, suferința Miei, odată cu trecerea anilor, se acutizează și devine insuportabilă atunci când realizează că și sufletul mamei era la fel de chinuit.  La polul opus se află sora ei, care a reușit să-și creeze un confort imaginar, aflându-se în grațiile tatălui.

Traumele copilăriei, deși lăsate în eforturi disperate pe umerii timpului, vor marca puternic, din păcate, întreaga adolescență a Miei, dar și perioada de după.

Fata cea bună – ce i-a adus clipa?

După o zi încărcată, Mia, urma să se întâlnească, într-un bar,  cu un prieten. Surpriza, la început neplăcută, cauzată de neprezența celui cu care trebuia să se vadă, i s-a schimbat, atunci când a fost abordată de către Colin, un tânăr misterios. Discuțiile lor, la un moment dat, capătă un punct comun, și anume  un trecut tumultos care le adună viețile prin intermediul secretelor, minciunilor și a unei pasiuni de-a dreptul periculoase.

Dacă la început am crezut că între cei doi se va naște o simplă poveste de dragoste, șirul întâmplărilor mi-a dat peste cap orice scenariu.

Colin  nu avea să fie prințul Miei, ci chiar răpitorul ei. Printr-o conjunctură de evenimente, pe care am să vă las să le descoperiți singuri, Mia se trezește în ipostaza în care o singură scânteie i-a făcut viața scrum, pentru  ca, la final, să renască din propria-i cenușă.

Sindromul Stockholm – un mecanism defensiv

Răpită de către Colin, Mia își supune sufletul unui amalgam de sentimente.  Îl va descoperi pe Colin, care în ciuda unui caracter dur este doar un biet tânăr, care își poartă masca din nevoia de a supraviețui exigențelor impuse de timp și societate. Colin, un tip rebel, liber ca pasărea cerului, ajunge, ca din răpitor să devină un adevărat dascăl pentru Mia, rămasă restantă, la cei 25 de ani, la capitolul experiență de viață.

Astfel, Mia ajunge să dezvolte toate caracteristicile așa numitului  sindrom Stockholm, simptome ce apar în condiții de stres emoțional foarte mare. Sindromul Stockholm reprezintă comportamentul unei victime răpite care, cu timpul, începe să își simpatizeze răpitorul, Persoanele ținute împotriva voinței lor, încep să se identifice cu răpitorii, din cauza fricii de violență. Micile semne de empatie venite din partea răpitorului sunt exagerate, pentru că, în captivitate, lipsa opțiunilor, prin definiție, sunt imposibile. Ca urmare, victima devine foarte atentă în privința situației răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi.

Astfel, separarea de  Colin, pentru Mia devine tot ai grea întrucât simțea că ar putea pierde singura relație pozitivă formată, cu răpitorul, Colin reprezentând pentru ea, în final, nu captivitate, ci calea ei spre eliberare.

Fata cea bună – când paza bună trece primejdia rea

Răpirea Miei, dincolo de momentul tragediei, vine cu schimbări majore în sânul familiei.  Tatăl ei, judecătorul James  Dennett, se eliberează de fantomele propriului trecut, realizând că faptele lui nu au coincis niciodată cu nevoile din familia sa. Ajunge să-și respecte soția, să o trateze așa cum merită și să-și iubească fiicele necondiționat. Șocul la care cu toții au fost supuși, cel puțin pentru el a însemnat pășirea pe calea adevărului, a acceptării, a a asumării și nu în ultimul rând, a înțelegerii și a iubirii.

Ce s-a întâmplat de la momentul răpirii și până la final cu Mia, Colin, familia ei sau ce a însemnat intervenția detectivului Hoffman vă las pe voi să găsiți singuri răspunsurile.

Fata cea bună este un semnal de alarmă al riscului major vizavi de relația părinte – copil, indiferent de timp și indiferent de vârstă. Fata cea bună este povestea în fața căreia nu poți rămâne cu sufletul intact, iar Mia este acea fată, care din umbră, își strigă durerea.

Cartea  face parte din Colecția Passport a editurii Herg Benet din care mai fac parte alte 24 de titluri.