Ce se întâmplă în momentul în care cheful de viață – și oricare alt chef . există doar în vise mărețe, numai nu în realitatea actuală? Îți spun eu. Fix atunci găsești soluția salvatoare. Și anume.. O prietenă cititoare. Astfel, am provocat-o pe Anca și cărțile . Am provocat-o să mă provoace la citit.

Provocarea ei: Pe insulă, Tracey-Garvis-Graves.

A fost provocarea perfectă, căci dacă ar fi să mă las ghidată de starea mea interioară, dacă aș putea, chiar aș pleca undeva departe – departe de probleme, de reproșuri, durere, griji, frici, așteptări. Aș pleca fără să mă gândesc de două ori chiar pe o insulă pustie, fără telefon, fără internet.. doar cu multe cărți și oboseala cronică – adunată în ultimele luni.

Dar nicio  plecare, nicio insulă.. nu-mi garantează liniștea, pacea, armonia și fericirea. Nimeni și nimic nu-mi garantează schimbarea și noile începuturi. De ce? Pentru că..pot să plec oriunde, oricând, dar oriunde și oricând voi lua cu mine trecutul, problemele, așteptările și sufletul rănit. Nu se poate să fugi niciodată de ceea ce simți!

Până acum nu m-am întrebat ”cum ar fi dacă..?”, dar citind cartea aceasta, nu o dată mi-am adresat retorica întrebare ”Oare eu aș fi rezistat trei ani și jumătate ruptă de lume?” Parcă aș pleca și mâine, dar dacă ar fi să se întâmple ceva, dacă viața m-ar ”arunca” în pustiu, nu aș fi atât de sigură că ar fi vacanța ideală. Dar sigur, sigur.. aș face totul ca să mă salvez, ca să supraviețuiesc și aș visa neîncetat la ziua reîntoarcerii.

Ceea ce trebuia să fie o vacanță, alături de familie, în care Anne și TJ să recupereze materia, să învețe și să ajungă la zi cu toate lecțiile pierdute din cauza bolii de care a suferit, s-a transformat în provocarea vieții, într-un test al supraviețuirii, într-o dorință arzătoare de revenire și o lecție esențială – prețuirea, recunoștință, redescoperirea lucrurilor care chiar contează pentru un om, indiferent că vorbim de un profesor de treizeci de ani.. sau de un adolescent de șaisprezece ani.

Nu e o carte eveniment, dar pe mine chiar m-a pus pe gânduri în anumite momente, m-a făcut să mă gândesc la modul cum aș fi reacționat eu în fața unei persoane care suferă un infarct chiar sub ochii mei. Așa cum m-a determinat să-mi țin răsuflarea și-n momente de tensiune maximă: boli, întâlnirea cu pericolele, șansele de supraviețuire, alimentația și hidratarea precară.

Toate îi întăresc pe cei doi, îi apropie foarte tare, căci se aveau doar unul pe altul, îi determină să spere, dar și să se pregătească pentru traiul lor pe insulă – salvarea și reîntoarcerea acasă..era doar o minune în care nu prea mai îndrăzneau să viseze.

În fața pustiului, a șansei pe care o reprimesc de la viață, a puținului pe care îl dețin, cei doi, Anne și Tj reușesc să trăiască, să-și gestioneze hrana, apa, locurile de dormit, hainele, temerile, gândurile și toate visele urâte.  Se susțin, visează, se ajută și își fac promisiuni – pe care habar nu au dacă le vor putea îndeplini, dar așa uită de toate, iar timpul treze mult mai repede.

Tot împreună petrec și zilele importante: Ziua Recunoștinței, Crăciunul, zilele de naștere, poveștile de viață, eșecurile și trecutul, speranțele și un viitor incert. Deși încearcă să fie puternici (și reușesc), frica de revenire a bolii lui TJ sau îmbolnăvirea gravă a profesoarei sau accidentele, sunt momente în care fiecare dintre ei își arată slăbiciunile și latura sensibilă.

În fața provocărilor.. Anne și TJ nu au de ales.. și trebuie să găsească soluții care să-i ducă mai departe în fiecare zi, care să-i ajute să rămână verticali, logici și puternici într-o realitate paralelă, într-o realitate în care puținul e prea mult, iar multul nu ajunge. În fața furtunilor ce le-a distrus adăpostul, munca și speranțele, cei doi cedează, dar nu pentru mult timp, căci sunt puși să-și înfrunte temerile, durerile și scenariile, iar cu puțina energie rămasă, ei trebuie să-și continue călătoria prin labirintul insular ,până vor găsi ieșirea – singuri sau ajutați de alții.

Ai putea trăi trei ani și jumătate cu fructe de pâine, puțină apă de ploaie și nici de cocos? Atunci când iubești viața, dar și atunci când, singura persoană ce îți este aproape, devine singura care contează, singura care îți dă putere să mergi mai departe, singura pentru care merită să lupți cu toate piedicile ce se încăpățânează să te țină departe de viața obișnuită, de cotidian și de bărbatul care te-a dezamăgit ani la rând.

Neprevăzutul îi aruncă pe cei doi în apa incertitudinilor, locul în care orice poveste de iubire se încheie tragic, dar umanitatea îi desparte – nu pentru multă vreme pe cei care au decis ceea ce este mai bine pentru ei, au ales să accepte și să trăiască ceea ce simt, fără să le pese de piedici, de vorbe, de logică sau adevărul care le-ar putea umbri viața și fericirea.

După trei ani și jumătate, Anne și TJ se întorc printre muritorii de rând, știind că ei sunt cei care s-au luptat să nu îmbrățișeze moarte ca pe ultima salvare (sau scăpare), iar aici au de înfruntat o altă realitate, una total diferită de cea pe care ei o știau, o realitate mult mai pustie, prea rece și lipsită de figuri dragi.

Poți trăi cu durerea unei despărțiri în lipsă? Înfrunți atunci realitatea cu curaj și tărie, căci orice ai face, nu mai poate fi schimbat, îmbunătățit. Nimeni și nimic nu poate întoarce timpul, schimba destine. Chiar dacă Anne și TJ se întorc din morți – ei renasc pe insulă, cresc și privesc viața dintr-o altă perspectivă.

Odată întorși acasă, pe lângă adevărul dureros, ce frânge inima lui Anne, împreună cu TJ.. sunt criticați pentru ceea ce simt, pentru deciziile lor, pentru modul cum au trăit în ultimii ani. Cu toate astea, cu insinuări, întrebări și acuze, aleg să spună adevărul despre viața pe insulă, despre relația lor, despre ceea ce au decis de comun acord.

Să nu crezi că revenirea acasă înseamnă doar povestea de dragoste dintre Anne și tânărul TJ. Și aici au parte de provocări și despărțire, dar promisiunile sunt sfinte, iar nimeni și nimic..nu-l determină pe TJ să nu se țină de ele.

Ai lăsa iubirea să treacă pe lângă tine.. doar pentru că nu sunteți de vârste apropiate? În ciuda diferenței de vârstă, a diferențelor de opiniei, a privirilor uimite, trec peste toate și nu  mai au de gând să trăiască separat nici măcar o zi. Reușesc să-și construiască propria insulă a fericirii. Reușesc chiar să-și împlinească visele, căci nimic nu este imposibil.. dacă îți dorești cu adevărat.

Trecând peste cele puține situații ușor neverosimile, Pe insulă, Tracey Garvis Graves este chiar o poveste din care chiar poți și ai ce învăța! Pe insulă, Tracey Garvis Graves  este o lecție de supraviețuire, o lecție despre valori, iubire și puterea de a o lua mereu de la început. Chiar și după mulți ani într-o relație în care doar aștepți, dar nu ești cu adevărat fericit. Pe insulă este povestea care spune clar că iubirea există, poate apărea oricând în viața oricui, poate schimba viața tuturor. Este povestea care-ți arată că viața nu e niciodată după tipar. Dacă aștepți iubirea perfectă, ca la carte.. vei avea sigur o mare surpriză, căci de prea puține ori poți prevedea și pregăti totul, de prea puține ori oamenii au surprins iubirea, dar de fiecare dată iubirea a surprins pe toată lumea, exact când nimeni nu se (mai) aștepta.

Ești sigură că mai vrei să pleci pe o insulă pustie? Atunci.. ai grijă ce anume îți dorești, căci s-ar putea să ți se întâmple.. și atunci să te văd.

Mulțumesc mult, Anca pentru recomandare, provocare și… restul sunt detalii.

Pe insulă, Tracey Garvis Graves poate fi achiziționată de Libris și Elefant.

Să ai o călătorie plăcută..Pe insulă viața ți se schimbă!