Heruvim sau dovada că încă se mai poate să se scrie bine în țărișoara asta. Niciodată nu mi-a fost mai clară evoluția unui autor român contemporan. E un salt enorm, e sentimentul ăla fain că literatura de calitate e vizibilă și apreciată la adevărata ei valoare.

Heruvim, Adriam Petru Stepan este un întreg univers abundent, un izvor ce curge lin și nu iese din matcă. E acea carte, care deși nu pare, te face să curgi odată cu ea spre necunoscut, să guști din tot ce ți se oferă, fără nicio grijă sau frică. E o invitație deschisă spre a descoperi adevărata comoară, adevărata valoarea și secretele ce te scot în evidență. E acea vâslă a bărcii, pe care dacă știi să o mânuiești, te poartă în larg și te duce departe.

Heruvim – cine ești și cine ai putea deveni

Încă de la prima pagină, ușa imaginației s-a deschis cât este ea de mare, iar invitația de a pătrunde,  într-un colț de rai, nu a putut fi refuzată. E precum cheia care te ajută să deschizi lacăt după lacăt, căci nimic nu-ți mai poate fi ascuns, nimic nu mai poate evitat. Ești pe calea ta, ești pe cale să afli și doar de tine depinde pe mai departe.

Heruvim este o călătorie de autocunoaștere, o călătorie în care barierele mentale și sufletești sunt dărâmate. Iar fiecare pas nou spre înainte este o decizie de a nu renunța – orice ar însemna asta. E o călătorie transformatoare, în care pentru a putea evolua e nevoie să renunți la toate credințele dinainte de a porni în necunoscut.

Suntem martorii vii ai demolării din temelii a unor credințe conform cărora, omul are puterea limitată. Omul trebuie să vrea, doar să vrea. Iar scuza nu este o cale. Am trăit cu sentimentul că realitatea se transformă, că esențial nu mai e ceea ce știam, ci ceea ce voi vedea, ce voi descoperi pășind dincolo de zona de confort. Am avut mereu senzația că sunt luată pe sus și dusă pe același drum cu personajele.

Cartea bună te poartă pe unde vrea ea, niciodată spre scenariul personal

Heruvim, romanul scris de Adrian Petru Stepan este un thriller foarte reușit. Te poartă pe cărările istoriei, în căutarea unor secrete amorțite de timp și te scoate din tunelul întortochiat abia în momentul în care descoperi că.. adevărata comoară nu este diamantul, ci cu totul altceva.

Toată acțiunea are loc în Timișoara, iar autorul oferă, pas cu pas, un tablou viu minunat – prin care, eu – cea care nu a vizitat niciodată acest oraș, să-mi doresc să ajung acolo, iar asta cât mai curând. Timișoara – oraș ce freamătă de istorie, dar și de frumusețe, deține un secret mai valoros decât orice comoară. Vor reuși să scoată la lumină misterul sau vor ceda la jumătatea drumului spre adevăr?

Personajul principal lucrează într-o instituție bancară. Dar în timpul liber cochetează cu scrisul. O zi banală în care merge la penitenciar, se transformă într-o adevărată misiune secretă. Un haos de nedescris este ușa secretă spre libertate. Iar drumul pe care-l urmează tânărul bancher, este plin de provocări.  Ca participant la misiune este Încă năucit, dar și dornic să meargă până la capăt. Deși bănuiește că va fi acuzat de complicitate. Mai contează asta în momentul în care adrenalina nu te lasă să renunți? Răspunsul este ”nu – nimic nu mai contează”.

Heruvim – momentul nepotrivit sau poate o șansă de neratat

Ai putea crede că destinul îi face o farsă tânărului autor ajuns la Penitenciarul Popa Șapcă. A venit la Cercul de lectură, dar într-o singură secundă, devine ”prizonierul” evadaților. De ce? Nu pentru a cere răscumpărare, nu pentru a face rău, ci pentru a îndeplini o misiune. Iar vizitatorul penitenciarului este doar omul  care  știe atât de multe informații  – deține informațiile care sunt necesare în descoperirea manuscrisului din Alep.

Protagonistul, alături de alte trei persoane, pornește în căutarea adevărului: pornesc spre centrul Timișoarei, căci acolo pare să fie ascunsă o întreagă comoară, dar și o poveste plină de necunoscut. Întregul grup trebuie să adune piesele unui puzzle neobișnuit. Vor reuși, dar până acolo, tensiunea, teama și misterul se cuibăresc în sufletele tuturor.

Nimic nu este simplu, nimic nu este ceea ce pare, căci bancherul, scriitorul și, mai nou, detectivul din roman, descoperă secrete întunecate despre moartea a două nume emblematice: Arthur Zweig și T.E. Lawrence. Deși evadați, Em – personaj feminin important, își face simțită prezența prin susținerea necondiționată a iubitului ei.

Heruvim – trei domenii într-o singură poveste

Am mai citit cărți scrise de Adrian Petru Stepan. Și toate au ceva a lor, ceva care te atrage, dar romanul de față este cu atât mai special, cu cât istoria, religia și cultura, se împletesc într-o poveste plină de magie – ce sfidează aparențele și evidențiază adevăruri nespuse.

Romanul acesta, total diferit de toate celelalte, te transpun într-o altă lume, îți oferă elementele necesare și-ți prezintă cealaltă parte a oglinzii. Te ține cu sufletul la gură, te atrage în vârtejul de emoții și nu te eliberează decât la final. Iar finalul te surprinde total. Dar îți aduce și inima la loc. E imposibil să citești și să nu stai încordat. Simți că ai alături o bombă cu ceas. Care, fie te va sfâșia, fie va produce schimbare în interiorul tău.

Cine crezi că-i ajută pe cei patru să meargă mai departe? Dorința lor de a nu renunța. Și asta. Dar vreau să cred că niciodată nu suntem singuri, că întotdeauna pașii ne sunt ghidați nu doar de dorință, ci și de partea nevăzută de ochii fizici. Vreau să cred că nimic nu e la voia întâmplării și că totul are un scop, iar noi suntem ajutați, chiar dacă nu vedem. Sau nu simțim. Heruvimii sunt îngerii care aduc lumina divină în lumea materială/pământeană.

Romanul Heruvim a apărut la Editura Libris Editorial și poate fi achiziționat de aici. Lectură plăcută!