Ianuarie cu surprize literare înseamnă mai multe cărți citite. Mai multe decât am citit vreodată în prima lună a anilor trecuți. Și mai multe decât mă așteptam. Cel mai mult am citit opt cărți în ianuarie. Când scriu articolul, cărțile deja citite luna asta sunt nouă la număr. Și nu e încă vremea bilanțului pentru primele treizeci și una ale lui 2025.

Ianuarie cu surprize în care fiecare carte mia fost alături – la ore extrem de târzii, în zori de zi, în miez de noapte. Am citit cu o dorință nebună de a ști, de a pătrunde în alte lumi și de a trăi alte povești – în alte realități mai puțin triste, mai puțin tensionate, mai bogate în emoții. În ianuarie surprizele literare nu le-am căutat, dar m-au găsit. Nu le-am ales eu, m-au atras și ales singure. Și bine au făcut.

În săptămâna #4 din Aventura Literară am ajuns la finalul unor călătorii interesante. Nu regret nicio secundă că am acceptat invitația de a parcurge două cărți thriller. Două povești din același gen, extrem de diferite. Am dat pagină cu pagină pentru a afla toate detaliile.  În ambele cazuri, direcția acțiunii nu am intuit-o, iar modul cum s-a descoperit adevărul m-a uimit. Am citit puțin? Nu! Am finalizat două cărți, dar aventura a continuat – a mers mai departe, căci niciodată nu ajunge la final. Niciodată nu știi care este următoarea destinație.

Ianuarie cu surprize – Tăcerea nu e definitivă

Tăcerea nu e întotdeauna brățară de aur, doar e absolut necesară, iar asta se aplică în majoritatea cazurilor – din cărți și din realitate. Azi, când scriu, nu e duminică, nici luni dimineață. În cazul meu, tăcerea a fost soluție. Am avut nevoie de ea ca să fac față neprevăzutului care amenința să mă blocheze, din nou,  de tot.

Pentru Rachel, care nu e Rachel, tăcerea a fost impusă, a devenit obligatorie. Dar a mai devenit ceva: forța personală, puterea de care avea nevoie pentru a crede că situația ei nu va fi pentru totdeauna, speranța că nu e uitată de apropiați și încrederea oarbă că va veni momentul când va reuși să plece.  Da, destinul ei – viața sau moartea depindea de Aidan Thomas și nu avea cum altfel să se schimbe realitatea ei.

Folosindu-se de fiecare avantaj, fiecare situație, Rachel, bănuiește că ultima ei șansă poate însemna sfârșitul. Cu toate astea, nu renunță la planul ei – iar acesta include și nevinovați, din păcate. Prea multe perspective, prea nu a fost nicio secundă descoperit adevărul despre cel mai bun tată și bărbat. Totul e doar o minciună – prea mulți au suferit din cauza lui. Curajul ei de a înfrunta pericolul și de a lupta pentru adevăr – acela pe care multe femei ucise nu au reușit să-l spună, e de apreciat.

Ianuarie cu surprize – Necunoscuta din Sena

Am ceva ani de când nu l-am mai citit pe Musso și-am zis că e perfect să-l reîntâlnesc prin intermediul unui nou thriller: Necunoscuta din Sena. Cu ajutorul polițistei Roxane am înțeles că nicio familie nu e scutită de probleme și că secretele nu te duc pe drumul bun aproape niciodată. Înainte de misterul din jurul cazurilor anchetate de autorități, ceea ce mi-a atras atenția este polițista – care nu e dată afară din poliție, dar nici nu-i este prea bine în urma acțiunilor sale – unele deloc potrivite dacă a fost pusă pe tușă, nu?

Ajunge în biroul lui Marc Batailley și nu stă o secundă liniștită. Nu pentru asta se află acolo, dar nu poate renunța nicio secundă la atitudinea ei de ”Eu sunt Roxane și sunt cea mai tare!”. Odată ce află de cazul ”necunoscutei din Sena” se dezlănțuie. Se prinde de cazul acesta cu mâinile și picioarele – și nu mai are de gând să-i dea drumul. Da, știi vorba aia ”Lasă că le arăt eu și-i fac să regrete că m-au lăsat pe lângă”? Fix asta e atitudinea tipei. Și asta va fi pe tot parcursul romanului.

O polițistă, deși competentă în meseria ei, neglijează adesea legislația și regulile. Într-o situație complicată, intră relaxată în casa lui Batailley fără a avea un mandat, ignorându-și rolul și acțiunile nejustificate. Aceasta sugerează că, deși investigațiile ei pot aduce la lumină informații importante, distanța dintre legalitate și moralitate o pune în situații dificile.

Roxane bună în meseria ei, doar că la capitolul ”legi” ”reguli pe baza legii” e codașă. E cazul neobișnuit și deloc ușor, e o situație ce necesită rezolvare. Uită de fiecare dată că e polițistă, nu un hoț. Intră în casa lui Batailley relaxată – fără  actul care să-i justifice prezența acolo,

Nu prea îi pasă că e descoperită – de parcă e perfect normal ceea ce face ea. Și tocmai că nu este. Da, dacă se lua după ce e legal, nu mai descoperea ea nimic – ea înaintea tuturor. Cât timp face cercetări, caută informații și adresează altora întrebări nu spune că ea a fost disponibilizată. Ce să înțelegi? Legalul și moralul nu te ajută întotdeauna.

Ianuarie cu surprize – O altfel de surpriză

Una mai puțin plăcută pentru mine ține și de ziua când termin de scris și postez articolul. Așadar, în ianuarie am fost surprinsă. Nu doar de cum am citit, nu doar de câte cărți am reușit să citesc. Se mai întâmplă și așa ceva. Nu întotdeauna mă pot ține de planuri, nu dau pot face tot ce-mi doresc.. atunci când îmi doresc. Surprize, surprize – de tot felul și e nevoie să mă adaptez, să amân de câteva ori. Doar să nu renunț.

Flexibilitate și mai puțină autocritică nu strică niciodată. Despre asta mi-a spus viața în ultima vreme.

Și să nu crezi că nepublicarea acestui articol la timp a însemnat și pauză de la citit. Am continuat să citesc – lectura a fost singura constantă care m-a ținut pe linia de plutire și mi-a luat gândul de la renunțare. Cărțile m-au liniștit.

Ianuarie cu surprize încă nu s-a încheiat. Abia aștept să-ți spun cum a fost următoarea Aventură printre cărți de tot felul. Ianuarie cu surprize îmi mai oferă puțin timp, iar eu am de gând să profit de oferta ei – știu că nu se supără pe mine și nu mă va numi vreodată profitoare.

Profită de timp și orice carte – nici ea nu se va supăra pe niciodată!