Institutul nu se încadrează la categoria cărților horror. Și spun asta fără să uit cine este autorul acestui roman fabulos. Dacă până acum am fugit de King pe motiv că e tatăl horror-ului, acum pot spune, clar și răspicat, un lucru: acest roman nu e horror. Nu ar mai trebui să fugi de scrierile regelui King doar pentru că, din auzite, scrie de te sperie și nu mai poți dormi noaptea de teamă. Renunță. La ce îți folosește să știi că nenea acesta scrie doar pentru fanii înfocați ai cărților care-ți fac dinții să clănțăne cât ai clipi? La nimic. Renunță la ce știi, la tot ce ai auzit, la tot ce crezi. Citește-l pe King!

Cu Institutul am spart gheața și nu regret alegerea făcută nici măcar o secundă. Povestea aceasta m-a determinat să-l pun pe Stephen King pe lista cu autorii preferați din 2020.  Și nu sunt mulți, dar el a ajuns în top. Și asta doar cu o singură carte. Înțelegi cât de bine a scrisă fiecare pagină?

Institutul – durerea e vie, oare va putea fi totul uitat?

Institutul îți pune la încercare calmul, răbdarea și speranța. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării, nici măcar stările prin care trece cititorul. Nu ai cum să nu te implici, nu ai cum să rămâi doar un observator. De intrat în carte nu știu dacă vrei să intri, dar sunt sigură că ți-ai dori să știi ce a fost în mintea autorului atunci când a scris. Am trecut repede, de la agonie la extaz, pentru ca imediat agonia să revină și mai puternică.

Și durerea asta de care-ți spun nu începe odată ce Luke ajunge la Institut – unde ceea ce trăiește el nu mai poate fi numit viață, ci luptă crâncenă pentru a putea supraviețui. Salvarea e mult prea departe și nici nu este ușor de obținut.

Am știut că Luke va avea foarte multe de pătimit încă din ziua în care va da examenul pentru a se putea înscriere la cele două facultăți la care visa să le urmeze. Întotdeauna suferința va pregăti pe cel nevinovat. Inteligența peste medie nu este un defect, nu e nici păcat, dar te poate arunca în vârtej. De unde niciodată, dacă scapi, nu vei mai fi același.

Nu ai cum să uiți nimic din ceea ce trăiești și te transformă, așa cum nu ai nicio șansă să uiți această poveste. Pot citi orice de la Stephen King, dar aceasta va rămâne the one and only, fără niciun dubiu!

Institutul – Iadul se cunoaște și se trăiește treptat

Luke se trezește într-o camera asemănătoare cu cea pe care o avea acasă, dar simte imediat locul străin în care este forțat să stea acum. Nu găsește decât necunoscuți și nu poate face nimic pentru a-și schimba situația.

Băiețelul – erou e  de admirat și poate da oricui lecții de supraviețuire în iadul căruia îi face față mai mult decât demn. E doar un copil, dar în incinta Institutului dă dovadă de foarte multă putere, maturitate și determinare în lupta pe care știe că trebuie să o câștige. Pentru el, pentru copiii care îi devin prieteni buni și pentru toți cei care merită o nouă șansă.

Șansa asta e precum luminița de la capătul tunelului. Nu se vede decât în momentul în care îndrăznește mai mult decât oricând. Are oare oportunitatea de a respecta promisiunea de a salva vieți omenești și de a dizolva răul de la rădăcină?

Ce vină ar putea avea niște suflete de sunt supuse la o moarte lentă? Poate nu neapărat una fizică, dar cei din Institut ucid fără milă tot ce este mai bun în aceste ființe  pure. E dur fiecare șoc oferit unor trupuri și minți obosite parcă de faptul că au atras atenția unor demoni cu chip uman. Dar nu există cale de întoarcere. În Institut intră toți, rezistă cine poate. Oare se va mai putea elibera măcar o parte din cei care au fost trăit acolo clipe de coșmar?

Nu treci peste toate, fără să treci PRIN toate

Chiar merită să treci prin fiecare test de rezistență din această poveste! Nu pentru a te îngrozi, ci pentru a fi mai puternic. E nevoie de imaginație și o ancora puternică în realitate pentru a putea scrie o poveste despre durere, putere, risc, pericole și asumarea de a salva tot ce-a mai rămas din ceea ce a fost.

Privarea de libertate e grea, dar libertatea este de o sută de ori mai greu de cărat pe umeri, atunci când de curajul lui Luke depinde viața celor lăsați în spatele unor ziduri ce ascund oameni care se cred capabili să controleze totul.

Pe Luke l-au controlat atât cât au putut, până au mai putut face asta. Să fi putut răutatea monștrilor umani să învingă curajul unui copil, cât de mult ar fi putut evolua răutatea umană?

Institutul nu avea în interior copii și adolescenți, ci oameni puternici, oameni forțați să lupte până în ultima clipă fără să obosească. Și fără să renunțe la ideea că vor putea ieși din infern. Li s-a promis tuturor întoarcerea acasă, dar când și cu ce preț? Unul greu de imaginat.

Toți cei care erau acolo au fost curajoși, lașii doar se supuneau ordinelor primite, dar tot niște lași de primă mână au rămas. Puterea e pentru cei buni, cei răi doar o confundă.

Institutul – misiune imposibilă?

Greu în Institut, dar mai greu a dus-o Luke în încercarea lui de a-și atinge scopul. Nimic nu l-a făcut să se oprească, să renunțe sau să se pună la adăpost, iar de restul să uite. Nu a putut uita că are ceva de dus la capăt. Și a reușit. Dar nu a fost deloc ușor!

Libertatea e amară când înaintezi precum melcul, iar pericolul te privește în ochi și se luptă să te îndepărteze. De ce? Pentru că știe că poți să distrugi totul, iar ei să dispară precum fantomele – odată pentru totdeauna.

Când ești cu un picior în prăpastia ce te transformă în amintire (răul), nu trebuie să renunți, ci să îi dai celuilalt (binelui) șansă să demonstreze până la capăt că el te poate învinge!

Institutul a apărut la Editura Nemira și la trimis pe King în viața mea pentru a mă convinge că este un GENIU ABSOLUT.