Lămâi, cărți și prieteni, Jo Cotterill  este genul de carte care-ți arată doar puțin, iar puținul ăsta nu e de ajuns pentru a ști la ce să te aștepți de la aceasta.

Eu am citit această carte într-o zi de sâmbătă însorită, iar timpul petrecut în compania cărții, dar și în compania poveștii, a fost un adevărat răsfăț relaxant. Dacă e să mai privesc o dată coperta, crede-mă că nimic nu te poate împiedica să citești această carte și acum, într-o zi de toamnă autentică – o pătură pufoasă, un ceai de fructe cald și aromat cu lămâie, merge de minune.

Nu aș recomanda cartea asta doar copiilor – așa cum spune editura și colecția din care face parte romanul Lămâi, cărți și prieteni, Jo Cotterill, aș trece titlul pe lista de lecturi obligatorii. Trebuie citită, recitită, simțită, gândită și căutat, printre rânduri, fiecare mesaj și lecție pe care o poate oferi. Nu e vorba doar de îndemnul de a iubi cărțile, de a iubi oamenii și de a fi atenți, măcar din când în când, la nevoile celor din jur. E mult mai mult de atât, cel puțin, așa am simțit eu, asta mi-a transmis mie povestea.

Lămâi, cărți și prieteni – e plină de suflet

Lămâi, cărți și prieteni este plină de suflet, de emoție, de bucurie și tristețe Toate sunt împărțite la doi și sunt mai ușor de dus. Am mai spus-o, dar o voi repeta fără să obosesc vreodată. Pentru mine, ăsta e purul adevăr: cărțile au suflet! Cărțile sunt prieteni, sunt emoție și mângâiere. Cărțile iubesc oamenii – așa cum susține și acest proiect de suflet, iar Anca spunea că ele,  ”cărțile apropie oamenii”. Toate acestea le consider axiome literare – nu mai au nevoie de demonstrație pentru a li se testa veridicitatea. Asta subliniază și povestea lui Calypso.

Se spune despre Calypso că preferă singurătatea, dar eu aș spune că odată ce ai descoperit cărțile, nu mai ai cum să spui că ești singur. Am avut parte și eu de o etapă în care m-am însingurat, în care nu comunicam prea mult, dar cărțile m-au vindecat – din interior spre exterior, apoi m-au apropiat de alte suflete. Dacă ai cartea alături, singurătatea fuge. Singurătății nu-i place să citească, ea nu iubește cărțile, doar oamenii slabi care îi cad în plasă.

A citi înseamnă a încetini timpul, a călători oriunde – chiar dacă stai comod în pat, a simți emoții și a învăța – fără efort, a te simți vie, a fi în pielea unor personaje care îți seamănă, a cunoaște alte culturi, a fi în centrul evenimentelor, a experimenta prin intermediul altora, a căpăta putere infinită din surse nebănuite, a  găsi soluții și răspunsuri – fără a căuta disperat. Lui Calypso îi plăcea să citească, iubea cărțile – ele nu o judecau dacă i-au plăcut, dacă le-a abandonat, dacă le-a devorat, savurat, dacă le-a dăruit, dacă le-a discutat.

Lămâi, cărți și prieteni – e precum o etichetă pe care nu te superi că o porți

Pentru Calypso a fi cu ”nasul în cărți” în fiecare zi, nu era o pierdere de timp, nu era un mod de izolare, un mod în care transmitea ”vreau să fiu singură pentru totdeauna”. Ea era naturală și accepta pe toți cei din jur exact așa cum erau, în timp ce ea.. se manifesta exact așa cum simțea – era dreptul ei. Prin faptul că avea în fiecare pauză cartea alături, invita și alți colegi să citească, să i se alăture. Și știi ce? Fără să impună plăcerea ei, fără să oblige, fără să judece, fără să insiste, a reușit! Cititorii atrag cititori – așa a cunoscut-o pe Mae.

Datorită lor – a cărților, Calypso și Mae se apropie, devin cele mai bune prietene, experimentează, își urmează vocea interioară, iubesc poveștile pe care le descoperă datorită lecturii, pictează emoții și le dăruiesc – fiecare pas pe care-l fac, cu cât se apropie mai tare de ceea ce le place,  de ceea ce le bucură fiecare zi, cu atât mai apropiate devin, cu atât mai tare prietenia dintre ele devine mai frumoasă, mai puternică, mai specială.

Pentru Calypso nicio carte nu înseamnă pierdere de timp, nicio carte nu înseamnă ”condamnarea” la singurătate, pentru ea fiecare carte este o punte spre cine este și cine vrea să devină, spre ceea ce este și ceea ce vrea să dăruiască mai departe. O carte este o legătură unică, puternică și extrem de personală cu mama ei – ființa pe care nu o  (mai) vede în fiecare zi, dar o simte în fiecare colț al ființei ei, în fiecare colț de casă, în fiecare pas pe care-l face, o simte alături de ea pe oriunde merge și ajunge. Prin cărți, mama ei, a apropiat-o atât de mult de prietena ei. Prin cărți, mama sa, rămâne mereu vie și prezentă în viața fiicei.

Relația părinte – copil este mereu pusă la încercare

Lămâi, cărți și prieteni, Jo Cotterill scoate în evidență și relația părinte-copil, dar și reacțiile maturului pus în fața unor situații dificile, tăioase și extrem de dureroase. Povestea arată și viața de zi cu zi a unui tata și a fetei – care-și cunoaște tatăl cel mai bine, în ciuda a ceea ce spune el. O legătură puternică între cei doi, dar și o idee-talisman, îi ține apropiați, iar pe Calypso, în siguranță, după opinia tatălui, dar și a fetei – până o cunoaște și se împrietenește cu Mae. Cei doi și-au trăit viața simplu, departe de lume și de noțiunea de ”prietenie”.

O pierdere imensă, o durere insuportabilă, schimbă din temelii viața întregii familii a lui Calypso. Ea se refugiază în cărți, căci știe că prietenie mai trainică, mai reală.. nueste posibilă.  Singura prietenie care există este cu cărțile. Tatăl ei se transformă, devine rece și retras – ca să-și poată ascunde durerea, iar toată energia lui, fiecare emoție este pusă în scrierea cărților despre lămâi. Bărbatul acceptă stilul de viață al fiicei – o știe în siguranța cărților pe care le iubește ca pe ochii din cap – cred că pune în cărți și lectura lor toată iubirea pe care o simte pentru mama ei, iar Calypso își înțelege tatăl, îi oferă spațiul, înțelegerea și tot sprijinul ei.

Lămâi, cărți și prieteni, Jo Cotterill descrie în culori vii și prietenia dintre Mae și Calypso – cea care petrece din ce în ce mai mult timp în casa și în familia acesteia, asta spre ușoara disperare a tatălui mereu ocupat. Calypso nu se plânge de absolut nimic, nu spune nimic despre stilul de viață, despre cum e acasă, dar acasă.. simte acut singurătatea în propria locuință, simte golul și recele lăsat de mama ei, simte durerea tatălui introvertit, simte liniștea precum o apăsare, căreia îi face față din ce în ce mai greu.

Prietenia adevărată trece orice test

Lămâi, cărți și prieteni, Jo Cotterill arată etapele  prietenii adevărate, trainice, rezistente. Mae și Calypso sunt prietene, devin cele mai apropiate fete, precum surorile, dar asta nu înseamnă că nu au parte și de certuri și discuții în contradictoriu. Lămâi, cărți și prieteni, Jo Cotterill sau cel mai frumos mod în care poți trece peste orice situație dificilă, fie că e vorba de familie, fie că e vorba despre o prietenie.

Un moment de maximă tensiune, de emoție puternică, a făcut ca această carte să împartă cititorii în două: cartea a plăcut foarte mult și cartea a plăcut, cu unele excepții. Mulți spun că reacțiile pe care le-a avut tânăra în această situație, a transformat-o într-o isterică.

Sincer, eu i-am înțeles și acceptat reacția – am încadrat-o la categoria ”reacție normală” doar pentru că am înțeles ce rol au cărțile pentru Calypso, am înțeles ce rol jucau cărțile din acea bibliotecă – erau singurul cadou pe care ea îl mai avea de la mama sa. Și le dorea în acea bibliotecă pentru că așa o simțea aproape, așa cum am mai spus, iar faptul că, tot ce aparținuse mamei, că toate cărțile pe care mama ei le iubise atât de mult, nu mai erau acolo unde le era locul..a produs o rană în sufletul copilei.

Lămâi cărți și prieteni – familia sau cărțile

Eu am înțeles abia la final depresia tatălui. În timp ce citeam, mă gândeam ”Oh, chiar așa? Cine-i maturul acuma?” Dar am înțeles că minunata Calypso avea mult mai multă putere decât credea. Am apreciat-o și mai mult pentru că.. a suferit alături de părintele ei, a fost alături de el în toată perioada în care a suferit, a avut puterea de a-l vedea suferind înfrângerea, nu și-a pierdut încrederea în el. A dat dovadă de maturitate și a oferit tuturor o adevărată lecție de viață.

Despre finalul romanului Lămâi, cărți și prieteni, Jo Cotterill nu pot să spun decât că-l consider deschis. Cu fiecare recitire poți să oferi un alt final fericit, poți chiar să continui povestea minunată.

Vezi? Cărțile și prietenia adevărată pot face minuni, pot vindeca suflete, poate ajuta  oricând. Poate pune punct. Poate ajuta pe oricine să o ia de la capăt.

Citește că nu ai ce pierde

Lămâi, cărți și prieteni, Jo Cotterill povestea despre prietenie, despre alte povești, durere, iubire, speranță, încredere. O adevărată desfătare despre urcușurile și coborâșurile vieții, despre puterea pe care o capeți atunci când nu ești singur și nu te simți al nimănui, când simți că cineva te prinde de mână – pentru a merge mai repede, pentru a trece mai ușor prin orice și peste orice eveniment, căci bucuriile se multiplică, iar suferința își slăbește apăsarea doar când e împărțită!

Lămâi, cărți și prieteni, Jo Cotterill – pomul din care guști cu poftă, iar gustul dulce, acrișor și/sau amar nu te sperie niciodată.

Cartea poate fi savurată de la Corint Books, de la Elefant (la un preț redus și transport gratuit) sau Libris (tot cu reducere). Lămâi, cărți și prieteni, Jo Cotterill este precum o prăjitură din care spui doar că guști, dar după o linguriță, nu te mai poți opri. Vrei din ce în ce mai mult. Vrei să nu se mai termine.

Lectură savuroasă!