Minciunile pe care le spun pare a fi o acuzație sau o învinovățire. Doar că nu este nici una, nici cealaltă. Minciunile pe care le spun personajele, nicidecum eu, sunt absolut necesare. Doar cu ajutorul lor se pot urma planurile bine puse la punct. Doar prin intermediul acestora, fiecare-și poate îndeplini misiunea. Desigur, unele misiuni nu au nimic de-a face cu bunătatea, ci cu dependența și nevoia de a evidenția adevărul despre trecut și cei din jur – care nu sunt ceea ce vor să pară.

Care este adevărul despre Minciunile pe care le spun? Nu există un singur adevăr, opiniile sunt împărțite și extrem de personale/subiective. Adevărul tău  despre romanul scris de autoarea Clark poate fi altul, motiv pentru care te invit să-i dai o șansă – există unele minciuni care nu ascunde realitatea, doar o pune și mai bine în evidență. Care crezi că este rolul minciunilor în acest caz? Îți servește o poveste ușor diferită – asta e părerea mea. Bună, interesantă. Iar diferitul e doar perspectiva uneia care scrie cu sufletul.

Minciunile pe care le spun – Povestea asta e diferită

Minciunile pe care le spun este un thriller psihologic.  Ce e diferit la ea? Elementele specifice poveștilor misterioase sunt puțin altfel. Polițiștii, detectivii și crimele sunt detronate de către cele mai curajoase femei – Meg este o escroacă de profesie și pregătește lovituri de grație pentru cei mai răsunătoare nume ale locurilor unde ajunge. Nu e plătită pentru asta, dar are ea grijă să se răsplătească. Va face asta și nu doar cu sume generoase care să-i asigure viitorul. Dacă va fi prinsă? Are banii care pot cumpăra orice. Și libertatea?

În rolul detectivului stă Kat, jurnalista care nu renunță la planul minuțios de a o demasca pe această femeie. Un articol cu toată dezvăluirea despre cea care nu are nicio problemă să-și schimbe întreaga poveste în funcție de interesele pe care le are. Cum anume va face să-și îndeplinească mărețul plan? Nu îi va fi deloc ușor, dar ceva tot trebuie să iasă din toată străduința ei.

Scott, logodnicul lui Kat, reprezintă cumva autoritatea. Sau cel care ar trebui să apere, dar doar cu numele, din păcate.  Faptele lui nu sunt în apărarea cuiva, ci doar în interes personal – unul care îi hrănește dependența. Și îi aduce și cele mai mari pierderi. Va mai putea să se regreseze? Știi vorba cu ulciorul care nu merge de multe ori la apă? Încrederea e greu de câștigat – dacă ai pierdut-o  o dată, recâștigatul e muncă de Sisif.

Care minte mai mult, mai bine sau cine este bine intenționat? Unul, doi. Niciodată toți cei implicați. Justificarea lor este motivația perfectă care să le ia vina cu mâna?

Minciunile pe care le spun – Ce se ascunde în spatele minciunilor?!

Adevăratul scop al minciunilor este dorința de răzbunare. Este nevoia personală de a pedepsi un bărbat (sau mai mulți) pentru fapte săvârșite în trecut – fără regrete, fără teamă sau mustrări de conștiință. Trecutul revine și nu lasă nimic nerezolvat. În teorie, tainele unui furt pot fi deslușite de către poliție – pentru că e în măsură și competentă să facă asta. Dar Meg nu este de aceeași părere. Practic, femeia nu vrea să dea poliției ceea ce numai ea știe cum trebuie să se încheia. De ce nu implică pe nimeni altcineva? Pentru că nimeni – nici poliția, nici timpul nu poate să-i dea ei înapoi nicio noapte dormită în mașină – fără mâncare, căldură și sentimentul de ”sunt în siguranță”.

Ce se mai află în spatele minciunilor perfecte – emise cu claritate și siguranță de sine? Persoane diferite, cu povești aproape imposibil de dibuit că-s pură invenție, încredere că faptele odioase nu pot să se mai repete. De fapt, nimeni nu merită să fie mințit și folosit precum un obiect care să asigure îmbogățirea altcuiva.

Oare bogații care aderă la funcții importante sunt persoane corecte și demne de încrederea tuturor? Rămâne de văzut – testul nu va întârzia să dovedească, să încline balanța. Adevărul trebuie să iasă la lumină, iar cea mai mare contribuție la toate astea îl are ea, cea mai versată dintre escroace.

Minciunile pe care le spun – Mister, răzbunare în numele binelui

Minciunile pe care le spun alții  – Meg, Aron, Kat și Scott ar trebui să ajute, să ascundă identitatea, intențiile și scopurile fiecăruia în parte.  Vor reuși toți să obțină ceea ce și-au dorit? Unii sunt mai experimentați ca alții. Unii se chinuie să ascundă ceea ce este evident, ceilalți sunt buni, dar nu cei mai buni. Pentru Scott toate minciunile pe care i le pune pe tavă logodnicei sale, Kat, au picioare scurte. Inevitabilul e aproape. Care e asul din mâneca lui Scott? Se va strădui să facă rău și el să pice întotdeauna în picioare. Doar că toate planurile lui sunt dejucate. De către cine?

Minciunile pe care le spun par a fi crezute de cei care trebuie, de toți cei care consideră că au totul sub control și că nu vor fi niciodată deconspirați. Sunt toate secretele în siguranță? Eșecul nu este luat în calcul de nimeni. Există motive reale de îngrijorare? Întotdeauna poate fi cineva în umbră. Sau chiar lângă tine – pentru a afla adevărul fără nicio greutate. De cine ar trebui să se ferească Kat? Și Meg este la un pas de pericol, dar nu o poate lua prin surprindere – are planuri, iar Aron nu simte că a picat în plasa unei femei  – care îi va ruina toate planurile pentru un viitor plin de reușite.

O escroacă poate avea intenții bune? Meg le are, dar tot escroacă rămâne, nu? Pedepsește, răsplătește sau scoate din impas, se pune și pe sine la adăpost, iar apoi își ia bagajul și se retrage. Aș spune că se retrage în glorie. Nu înainte de a mai face un bine – nu pentru că așa e frumos, ci pentru că așa a simțit Meg că închide un capitol.

Minciunile pe care le spun – Pedepse pentru toți

Sincer m-am așteptat la un final în care să se Împartă pedepse în stânga și în dreapta. Doar că Minciunile pe care le spun nu e doar despre pedepse clasice – puse în aplicare după curse ca în filme, cu persoane ca să-și regrete faptele și să fie închise între patru pereți pentru a se corecta.

În Minciunile pe care le spun, în timp ce unii cred că banii îi face puternici, alții știu că prin lupta neobosită pentru răzbunare au căpătat mai mult decât oferă banii Răzbunarea e puterea care lasă-n urmă adevărații pedepsiți.

Minciunile pe care le spun nu e genul de surpriză literară care să explodeze precum o bombă. E o bucurie pe care o descoperi și te surprinde mai mult dacă nu ai așteptări colosale. Ceea ce contează cu adevărat este călătoria, nu destinația.

Minciunile pe care le spun este povestea care arată că se poate și altfel. Dar nu întotdeauna, nu pentru totdeauna. ”Altfel” nu e rețeta care dă veșnic rezultatele dorite.