Tocmai am terminat de citit noua carte de la Editura Quantum semnată de Alina Șerban. Deși totul e atât de nou în mintea mea, sunt în acel moment în care habar nu am ce să spun mai întâi. Aș vrea să spun totul dintr-o suflare, să am capacitatea și să transcriu, cu puterea minții, tot ce simte sufletul meu în acest moment.
Nu am avut niciun fel de așteptare, și totuși, povestea lui Oskar Kufmann mi-a întrecut orice fel de scenariu – născut în mintea mea încă din ziua în care am văzut coperta cărții pentru prima dată.
Coperta – cu ale ei culori vibrante, mă duce cu gândul la viață, sfârșit, renaștere, dar și nevoia de a pune capăt unei etape pentru a putea începe o alta, imediat după aceea. Cerul de un portocaliu intens este doar focul interior pe care-l simte fiecare atunci când visează, când dorințele sale încep să ardă mocnit în interior, de nerăbdare, neputință și nevoia de a se materializa. De ce? Pentru a-și putea lua zborul spre viața reală, spre realitatea umană. Verdele reprezintă speranța – oricât de mică ar fi, ea continuă să existe în orice întuneric sumbru, plin de teamă și siguranța eșecului.
Galbenul nu reprezintă decât scurtele momente de fericire din viața unui om precum Oskar – și sunt atât de mulți peste tot, chiar și lângă tine. Iar apa. Ei bine, apa este o promisiune mută, dar mereu prezentă. O promisiune care oferă inimii încă o bătaie, încă un fir de ață de care să se agațe. E o promisiune nescrisă: voi spăla mereu viața ta, voi șterge tot negrul din fiecare cotlon al vieții tale, îți voi curăța viața, dar nu renunța. Nu acum, nu încă.
Razele de soare – sunt lumina de la capătul tunelului pe care le vezi fix atunci când ești gata să renunți la luptă, la dorințe, la viață. Coperta este primul moment de reflecție, căci mereu va fi nevoie de curaj. Curaj să te abandonezi, să renunți la ceea ce nu te reprezinta, la ceea ce nu ești, dar mai ales la cine nu ești tu cu adevărat. E nevoie de curaj să pui punct și să te arunci în necunoscut. Totul pentru un singur scop: să trăiești ziua în care să înveți să zbori.
Titlul vorbește despre curaj, despre nevoi, despre libertate, acceptare, susținere, încurajare, energie, suport, încredere. Vorbește despre eliberarea puilor din colivie pentru a putea învăța să zboare, despre oferirea libertății pentru ca puii să poată zbura așa cum simt, nu așa cum cred părinții puilor că ar fi bine să zboare cei care au venit pe lume prin intermediul lor. Despre familie, copilărie și tot ce trăiești, simți și vezi într-o anumită perioadă – totul se întipărește pe retină, crești, dar închizi în suflet frici, frustrări, idei, cuvinte – care-ți taie avântul și aripile.
Recunosc faptul că m-am regăsit, pe undeva, cumva, în povestea lui Oskar, în boala lui, în fricile lui. Mi-am revăzut o parte din trecut, o parte din tristeți, momentele în care am fost oprită, îndemnată să o iau pe alt drum, refuzată. Și mie mi s-au tăiat aripile fix atunci când voiam să zbor, fix de către cei din partea cărora așteptam susținere, încurajări și motive să mândrie și fericire.
Cine este Oskar Kufmann? Este un om obișnuit, dar înainte de asta a fost un copil fericit în mijlocul familiei, un tânăr ce a îndrăznit să nu continue pe drumul ales de părinți, iar la cei aproape 30 de ani, un autor de succes. Nimic neobișnuit. Ba chiar ar părea fi un om banal. Dar nu este.
Ceva anume îl face special. Ceva mi-a atras atenția asupra lui – și mie ca cititor. El spune în paginile cărții o poveste în care se poate regăsi oricine, se prea poate ca mulți să-și descopere asemănarea fidelă, se pot vindeca și trezi din amorțeală. Mulți se vor simți altfel după ce vor citi Ziua în care am învățat să zbor, scrisă de Alina Șerban..
Oskar știe că suferă de o boală necruțătoare, dar total necunoscută. Nimeni, nu-i poate spune de ce boală suferă și ce tratament să urmeze pentru a se putea vindeca. Își ascunde boala, vrea să fie același om în fața cunoscuților, dar crizele de care suferă frecvent ridică suspiciunile celor din jur.
El este cel care își cruță familia de probleme, de realități dureroase, de vești triste, chiar dacă tot el este cel care este criticat, este oarecum abandonat și privat de iertare doar pentru că a îndrăznit să-și urmeze propriul drum, să nu-și asculte părinții și să nu se bucure acum de o meserie de viitor.
Ziua care trebuia să fie una dintre cele mai fericite din viața lui, este și momentul în care viața lui, dar și a întregii familii, nu va mai fi niciodată la fel. Ceea ce s-a întâmplat îi va schimba radical pe toți, iar Oskar simte urme de vinovăție, dar amintirile din trecut, durerea, neputința și nedreptatea, îl forțează.  Îl forțează să spună adevărul, să se elibereze din menghina tăcerii – cea care-l strânge mereu mult prea tare și care nu-l slăbește până nu spune ceea ce simte și poartă în suflet.
Totul se schimbă se transformă. Se sfârșește și începe. Totul se întâmplă cu un scop, evident. Fiecare membru al familiei Kuffman își vede de viață, de treburi și de ceea ce făcea și până în ziua în care, pentru mai multe clipe, totul a devenit haos, neclar și tensionat. Atunci, pentru câteva secunde, cerul s-a întunecat pentru ei. S-a întunecat brusc. Și s-a luminat instant.
Până și viața lui Oskar s-a schimbat, părea că totul a căpătat o nuanță de roz, că soarele a răsărit, în sfârșit și pe strada lui. S-a bucurat de soare pentru o perioadă, de liniște și de o viață lipsită de…boala necunoscută. În viața lui intră Clara – cea care-l ajută cumva să-restabilească prioritățile, dar oare orice minune pentru Oskar ține doar puțin? Fericirea și liniștea lui s-a dus pe o apă învolburată, iar cearta, jignirile, țipetele, neliniștea, panica și.. boala au reapărut.
Cum a făcut față tuturor momentelor în care, cea care zicea că-l iubea, dovedea contrarul, în opinia lui? Era controlat, i s-a schimbat înfățișarea, stilul de îmbrăcăminte – pentru binele lui… sau oare dintr-un motiv bine ascuns? Asta e iubire? Cât va ține, cât vor putea rezista unul lângă altul?
Totul a degenerat într-un moment nepotrivit, pentru unii, dar atunci când ești nefericit, nu știu dacă există moment nepotrivit pentru a stopa nefericirea și minciuna în care ai trăit. Ce a ales să facă? Ce greșeală a făcut înainte de a simți că nu mai poate? Ce soluții a găsit la toate problemele lui? Oare a reuși să le rezolve? Sunt întrebări care mi-au dat emoții, m-au ținut în tensiune.
Ce nu mi-a plăcut la Oskar Kufmann? Cu siguranță modul în care a reacționat întotdeauna în fața provocărilor. Dar nu el reacționa astfel, ci boala de care suferă îl transforma total în cineva necunoscut chiar și pentru propria persoană.
Boala lui Oskar e atât de cunoscută în ziua de azi, e atât de întâlnită, este atât de ușor de recunoscut. Dar oare de tratat? Se poate trata?Există vindecare pentru lipsa iubirii, a acceptării, a etichetelor și a atitudinii care te pune mereu la colț și mereu sub semnul întrebării? Doar iubirea, iertarea și pacea cu trecutul pot trata boala lui Oskar.
Mi-a plăcut foarte mult cartea. M-a fascinat, uimit, m-a încântat ușurința cu care am simțit că a fost scrisă întreaga poveste, profunzimea cu care este tratat fie aspect important din viața omului – pe care le vei descoperi singur, citind cartea. Un alt plus: multitudinea de motive pentru care poți fi recunoscător vieții pe care o trăiești, iar faptul că ai șansa la viață..e doar unul dintre ele.
Ziua în care am învățat să zbor te îndeamnă la introspecție, la meditație. Te forțează să te gândești, să cauți, să-ți găsești și să-ți îndeplinești scopul în această viață.
Mulțumesc mult, Alina Șerban pentru o astfel de poveste, pentru o altfel de poveste: educativă și vindecătoare. Abia aștept continuarea și următoarele tale cărți, pe care le voi devora. Aș fi devorat și Ziua în care am învățat să zbor, dar mi-am înfrânat pofta nebună pentru a mă putea bucura mai mult de poveste.
E păcat să ratezi o poveste interesantă. Intră pe site și dă-ți întâlnire cu Oskar Kufmann chiar la tine acasă. Merită! Mulțumesc mult, Editura Quantum Publishers pentru oportunitatea de a citi acest roman.