Am tot citit păreri despre această carte, iar așa cum era de așteptat, părerile astea erau și pro și contra. Nimic nou sub soare, căci este și normal să existe persoane care o laudă, dar și persoane care o contestă și o consideră deloc utilă și deloc interesantă. Pentru unii nici măcar  nu este ceea ce părea a fi din prezentare și promovare.
Eu am hotărât să tac până voi citi cartea, căci nu-mi place să-mi spun părerea în necunoștință de cauză. Și nici nu-mi place să mă alătur majorității doar pentru a fi de partea cuiva și a da bine în fața celorlalți. Eu știu prea bine că doar lectura mă poate ajuta să-mi fac o părere subiectivă, dar sinceră despre o carte.
Am știut încă de la început ce fel de carte urmează să citesc. Am știut că este non-ficțiune, deci o carte în care voi citi o poveste reală. Am știut că este foarte posibil că în paginile cărți să găsesc și pasaje de pe blogul Prințesei Urbane. Am știut totul și am acceptat să citesc această carte fără a avea așteptări, fără a pune o etichetă de la început.
Unii ar spune că am riscat, iar răspunsul meu este și da și nu. Da, dar a fost un risc asumat în totalitate. Un risc fără pic de regret.  Și dacă cumpăram cartea, tot nu  regretam, căci mi-a plăcut. Și nu, deorece eu citesc și cărți de non-ficțiune. Și sincer puține sunt cărțile din această categorie care m-au dejamagit cu adevărat.
Și da, primul lucru care m-a atras la această carte este titlul. Mi s-a părut atât de frumos, de sensibil, de personal, de plin de iubire.
Și dacă nu-ți plăcea, nu regretai banii și timpul investit în citirea ei?
Răspunsul meu este unul singur: sincer, sincer! Nu regret și nu aș fi regretat nimic. Indiferent dacă nu mi-ar fi plăcut cartea. Și dacă nu mi-ar fi plăcut, nu-mi dădeam pumni în cap și nu m-aș fi făcut în toate felurile. Dacă mi-ar fi displăcut, o terminam de citit, îmi spuneam părerea sinceră și aș fi dăruit-o cuiva. Deci aș fi făcut o bucurie unui suflet. Iar pentru mine nu există bucurie mai mare decât aceasta: să fac pe altcineva fericit.
Părerea mea va uimi poate pe mulți. Altora le va strârni râsul, iar pe alții îi va lăsa indiferenți. Dar nu contează, căci eu îmi asum ceea ce sunt, iar reacțiile celorlalți nu mă influențează. Și până la urmă fiecare are dreptul la o părere, la o reacție.
La modul cel mai sincer posibil: am avut momente în care picioarele mi-au tremurat și ochii mi s-au umplut de lacrimi. Am avut momente în care am râs, dar și momente când inima mi-a ajuns în gât. Răspunsul este DE EMOȚIE.
O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă. Cartea asta nu este roman, este  non-ficțiune, este dacă vrei povestea de viață a autoarei. O poveste de viața  cu bune și cu mai puțin bune, cu momente de bucurie, de nervi și frustrare. Cu momentele grele ale unei studente,cu goana ei după mai bine, cu speranțe, cu visele unei tinere, cu planurile unei soții. Cu tristețee și pierderi, dar și cu motivele unui nou început. Cu lacrimi și frici, cu neputințe și dureri insuportabile. Cu minuni și miracole Cu iubirea unei mame pentru copiii ei scumpi.
Cartea aceasta este despre o mamă minunată: Ioana Chicet-Macoveiciuc. Este despre dorința ei de a fi o mamă bună, o prietenă minunată, un adevărat model de viața pentru cei doi pici. Despre o mama care încearcă, dar și reușește să trăiască frumos alături de soț și cei doi ”șefi” pe care îi are. Este despre reușita unei mame de a se împarți mereu, de a împărți timpul și a fi alături de ambii copii în cele mai frumoase momente din viața lor.
În această carte scrisă cu sufletul, Ioana Chicet-Macoveiciuc împărtășește tuturor – mame și viitoare mame din experiența ei de femeie, soție, mamă. Împărtășește și oferă mici sfaturi și obiceiuri pe care ea le-a aplicat și le aplică în creșterea și educarea celor mici. Iar dacă mă întrebi pe mine, tot ce scrie în paginile cărții, poate fi un sprijin real pentru ceilalți.
Tot ce-am citit mi-a plăcut. Eu citesc și cărți de non-ficțiune,dar aceasta are în ea ceva special. Și anume: simplitate și multă emoție pură. Această carte – precum o poveste, mi-a umplut inima de iubire și dorință. Și dacă până acum îmi doream să devin mamă, de acum îmi doresc și mai tare asta.
Îmi doresc să devin mamă chiar dacă au existat și momente în care Ioana m-a speriat. Până la urmă asta este un adevăr: nu știe nimeni cât de ușor sau de greu e să fii mamă, dar toți știm ceva: o fi greu, dar e atât de frumos. E o bucurie, o binecuvântare, o responsabilitate și dovada clară că ești iubit necondiționat.
Eu o felicit pe Ioana – sper să-mi dea voie să-i spun așa pentru faptul că a scris această carte, pentru că și-a crescut frumos cele două minuni, dar și pentru toate reușitele obținute. Și am și o rugăminte la ea: să continue să scrie, pe blog, dar și cărți, căci are un stil al ei, stil cu care m-a cucerit.
Și draga mea, dacă până acum îți citeam ocazional blogul, de acum înainte voi fi și mai atentă, promit!
Mulțumesc editurii Univers pentru carte și minunata ocazie de a trăi emoții și povești, împletite cu umor, sclipiri de viața, voci cristaline, dorințe, durere și rezultate. Mulțumesc pentru că am trăit pentru o clipă în inima Ioanei Chicet-Macoveiciuc.
Cartea O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă poate fi cumpărată de oricine, dar nu oricine o poate înțelege, ci doar acele inimi care se vor deschide și vor simți, vor trăi, nu doar vor citi niste pagini scrise.

Sursă foto: Alex Busuioceanu