Scrum în vânt te face să te atașezi de poveste încă de la primele rânduri, iar dacă ești ca mine, nici după ultima pagină nu vei reuși multă vreme să te desparți sufletește de ea. Da, ți se lipește de suflet subtil, dar pentru totdeauna. Nici acum nu-mi pot lua gândul de la ea, am rămas captivă, cu gândul la Darius, motiv pentru care scriu recenzia aceasta a cunoscut mai multe variante ce nu mi-au fost pe plac.

La prima pagină din Scrum în vânt, Cynthia Orszag m-a luat de mână și m-a însoțit, în tăcere, la întâlnirea mea cu Darius. Sincer, nu că aș fi citit mii de cărți până acum, dar nu am mai citit nicio carte, scrisă de un autor român contemporan, care să se oprească asupra acestui subiect – actual și dureros. Am dat piept cu o realitate sumbră, dură și plină de neprevăzut, dar și de personaje foarte reale – ce mi-au predat lecția pe care tot o uit: Iluzia e mereu înșelătoare!

Are doar 324 de pagini – poate prea puțin pentru a putea fi explorată această bucată de adevăr, pe care mulți refuză să îl accepte, să-l trateze cu seriozitate și o importantă parte din lumea în care trăim cu toții. Acest adevăr există, iar Cynthia, cu mare curaj, a acceptat această parte din realitate și a adus-o în atenția tuturor. Fie că place, fie că nu, autoarea ne cam forțează să privim adevărul în ochi, ne aruncă în vâltoarea întunecată a vieții și ne dovedește cât de mult adevăr există în ceea ce ne sperie. Rescrie realitatea pe înțelesul tuturor  și o transformă într-un mod unic, în palpabil, nu doar vizual.

Scrum în vânt – vinovatul fără vină are vreo șansă?

Nu ai cum să vezi întunericul din sufletul lui Darius, căci întunericul din oameni nu se vede la lumina zilei. Toată povestea lui, toate emoțiile, fricile, nemulțumirile și durerea e ascunsă bine în sufletul amorțit. L-am simțit pe Darius precum un condamnat la moarte, care în fața celor care îl vor executa, înțelege că nu mai are nicio șansă, că nu mai poate ascunde adevărul. Ca și cum acestea sunt ultimele lui clipe, în care se poate apăra și se poate elibera de povara pe care o poartă în suflet.

Nu sunt avocatul diavolului și nu apăr pe nimeni. Personal, nu aș condamna niciodată efectele, fără să mă gândesc la cauza care a generat efectele dezastruoase. Darius este doar unul din milioanele de tineri care cedează în fața viciilor – în ideea că nu e dependent, că va consuma doar o dată, că se poate lăsa, că poate controla situația, dar câți sunt ca el sau și mai rău?

De ce este Darius în această situație? Povestea lui de viață te determină să deschizi ochii și urechile, să gândești profund problema și să-ți adresezi întrebări. Darius suferă – mai mult decât lasă să se vadă prin masca pe care o poartă în fața lumii din jur, Darius se simte marginalizat și etichetat doar pentru că el nu este la fel ca ceilalți – din cauza etniei. Darius e singur într-o lume mare, e mic și slab, iar el nu îi poate ține piept, nu poate face față.

Este vinovat pentru faptul că-și trăiește de pe o zi pe alta, condamnarea lui este o soluție sau merită o nouă șansă? Orice condamnat are o motivație pentru faptele sale, iar ale lui Darius sunt reale.

Scrum în vânt, Cynthia Orszag

Scrum în vânt – dependențe, vicii și regrete

Darius are motivele lui pentru care s-a lăsat pradă substanțelor, iar consumul lor îl duc mereu pe marginea prăpastiei. De foarte multe ori ajunge la limita subzistenței. Realitatea despre cine este îl lovește greu, iar neacceptarea și atitudinea celor din jur îl determină să creadă că imaginea sau culoarea pielii poate spune și despre cum este, nu doar cine este.

Tânărul are nevoie de pârghii pentru a supraviețui, iar consumul de droguri și substanțe îl deconectează de la realitatea dureroasă, plină de lipsuri. Atunci când nu poate să-și procure ”biletul spre fericire”, el se agață de oamenii pe care îi mai are în jur. Se agață cu disperare nedisimulată de Carla, Vlad și Mara – prietenii care reușesc să-l țină sau să-l aducă mereu la liman.

Consumul de droguri, țigări stropite sau alte substanțe dau dependență, dar mai este ceva ce te face să fii dependent: oamenii. Dependența de persoane te poate transforma în neom, în cineva imposibil de recunoscut.

Carla e singura în fața căreia nu e nevoie să se ascundă, fata care îl acceptă și nu-l părăsește, care îl înțelege fără prea multe cuvinte. Ai zice că iubirea ei îl poate salva? Și eu am zis la fel, dar nu. De această dată iubirea nu salvează dintr-un motiv pe care te las să-l descoperi singur.

Iubirea nu e salvator aici, dar oare prietenia este? Este prietenia barca salvatoare sau scufundarea iminentă? Răspunsul la această întrebare te va mira, iar pe Darius îl va arunca într-o mare de vinovăție și regrete. Întreaga lume a lui Darius se dărâmă, căci adevărul îl lovește fără milă. Până la urmă, orice ar face, nu-și poate schimba culoarea pielii – pentru toți va fi țigan, iar eticheta asta o va purta toată viața.

Scrum în vânt – durerea taie în carne vie

Se spune că viața omului nu e altceva decât o sumă de momente – calde și reci, fie te înalți, fie cazi. În cazul lui Darius, niciodată nu știi ce vine spre el sau ce urmează. Am trăit cu senzația că după rău urmează bine, dar chiar nu mai știu ce să zic. Un puternic nu e scutit de durere, așa cum un om slab nu are interzis la situații care să-l slăbească și mai mult. Cei cu adevărat slabi renunță. Cum e Darius? E mereu între. Și ceea ce ar fi trebuit să-i redea speranța, forța și dorința, se dovedește a fi altceva.

Oamenii precum Darius, cei care își doresc din tot sufletul să reușească, să capete un sens, să găsească drumul, sunt și cei care suferă și cel mai mult. Ar fi avut o șansă, a visat la ea, a sperat că de această dată soarta nu-l va abandona.  Dorința lui arzătoare a fost precum scrumul în vânt – de scurtă durată, acum îl vezi, imediat nu mai este.

Durerea taie în carne vie, iar universul ponosit deja a lui Darius se prăbușește din nou. Părăsit de toți, va trebui să se ridice deasupra tuturor problemelor, iar cea mai gravă problemă a lui e chiar sănătatea lui, care dă semne că nu mai rezistă deloc la tratamentul administrat. Din rău în mai rău, nu face altceva decât să-și târască zilele și să-i dorească răul femeii care l-a părăsit, pentru altcineva, pentru a doua oară. Durerea îl orbește, îl trântește, iar drogurile par să-i spună că nu mai are niciun fel de scăpare.

Scrum în vânt – blestem sau binecuvântare?

Viața lui Darius are nevoie de o resuscitare, iar ea se poate produce doar în urma unor decizii. Nimeni nu poate face alegerile în locul lui, și da, și lipsa acestora este tot o alegere, Va face Darius pași spre schimbare? Rămâne de văzut.

Scrum în vânt e despre Darius, dar câți de Darius nu există în lumea aceasta? Câți dintre ei fac alegerile potrivite pentru a se bucura de o nouă șansă? Alegerile sunt cele care fac diferența, deciziile te pot ridica sau arunca în abisul fără întoarcere.

Finalul e așa cum îl simți și cum vrei să ți-l imaginezi, dar retorica din final mă duce cu gândul la o concluzie: Pentru unii suntem precum porțile încuiate cu lacăt imposibil de descuiat, iar pentru alții doar enigme ușor de deslușit. Oricum ar fi omul, viața lui nu se poate schimba până nu face ceva în acest sens. O lume întreagă ți se dezvăluie în paginile cărții pentru a fi martor la transformarea umană, la cum durerea este ascunsă sub măști imposibil de înlăturat. Ești gata pentru adevărul care-ți poate spune că ai trăit într-o minciună continuă? Vei intra în lumea lui Darius – o lume greu de acceptat, de înțeles. Atenție, nu vei fi menajat, nu ți se va ascunde absolut nimic. Autoarea nu va purta mănuși.

Scrum în vânt e despre Darius, dar câți de Darius nu există în lumea aceasta? Câți dintre ei nu lasă durerea să-i transforme în umbre. Durerea e vie, durerea e ucigătoare – unde ajunge, lasă urme sau distruge.

Scrum în vânt a apărut la Velvet Story – poveștile bune ți se lipesc de suflet pentru totdeauna!